Temă mereu în actualitate în contextul cascadei de proceduri culinare expuse zilnic la diversele canale TV, intoleranța la unele alimente merită comentată. Expunem două adevărate intoleranțe, dovedite și studiate în ultimele 2-3 decenii.
Intoleranța la gluten sau boala celiacă. Taxată ca o boală autoimună multifactorială, care apare după ingestia de gluten – complex proteic aflat în grâu, secară, orz și ovăz, ea apare la orice vârstă, chiar din copilărie.
Numită și boala cameleon, afecțiunea are peste 200 de simptome asociate. Are la bază un proces inflamator la nivelul intestinului subțire, care împiedică absorbția și asimilarea nutrienților (principiilor alimentare). Se manifestă prin diaree – apărută și întreținută prin ingestia produselor cerealiere care conțin gluten, asociată cu balonare, dureri abdominale difuze, vărsături. După o vreme de la instalare, mai ales când pacientul nu se prezintă la medic sau este chestionat și examinat fugitiv, pot apărea, prin deficiențe multiple datorate malabsorbției: anemia, osteoporoza, scăderea ponderală progresivă, uneori până la denutriția severă. Sunt cuprinse de suferință multe organe și sisteme: întreg tractul gastrointestinal, sistemul nervos central și periferic, sistemul osteoarticular, pielea, ficatul, aparatul de reproducere etc. La copii este afectată creșterea și dezvoltarea, cu întârzierea apariției pubertății și maturității în ansamblu. Unele persoane cu intoleranță incompletă la gluten pot fi asimptomatice, dar au boala și pot fi diagnosticate prin teste paraclinice specifice.
Diagnosticul bolii se pune prin teste specifice de sânge: testul EMA (antiendomisium) și testul pentru anticorpi antigliadină. După obținerea testelor pozitive în sânge, confirmarea diagnosticului se face prin efectuarea biopsiei intestinale endoscopice. Tipică în boala celiacă este atrofia vilozităților mucoasei intestinale, care asociază un proces inflamator subiacent. Se spune că boala celiacă este greu de diagnosticat, greu de tratat și imposibil de vindecat. Dar, eliminând complet glutenul din dietă, cele mai multe din simptome vor dispărea. Dieta fără gluten nu este ușor de menținut: trebuie acordată multă atenție produselor care pot conține gluten ascuns. Nu trebuie confundată boala celiacă cu alergia la grâu sau gluten, o boală mult mai rară și cu mecanisme imune diferite.
Intoleranța la lactoză – este cea mai răspândită boală cu deficit enzimatic, condiționată genetic. Este incapacitatea de a digera și absorbi lactoza – dizaharidul care se găsește în lapte și derivatele lui. Enzima deficitară este lactaza – secretată de mucoasa normală a intestinului subțire. Ea produce descompunerea (scindează) lactoza în glucoză și galactoză, două monozaharide ușor absorbite de mucoasa intestinului subțire. În deficitul de lactază, lactoza rămâne nedigerată, nu poate fi absorbită și suferă o fermentație în intestinul gros urmată de simptome specifice: balonare, plenitudine, dureri abdominale colicative, uneori stări temporare de hipoglicemie (scăderea glucozei din sânge), astenie, scaune moi și frecvente.
Se descriu în patologie trei forme de intoleranță la lactoză:
– Intoleranţa congenitală la lactoză – o boală foarte rară, datorită incapacității de sinteză a lactazei cu care se naște copilul. Se manifestă prin diaree apoasă apărută la inițierea alăptării (cu laptele mamei).
– Intoleranţa primară la lactoză – boală ce poate apărea odată cu înaintarea în vârstă, datorită reducerii progresive – fiziologice ‒ a activității lactazei din celulele mucoasei intestinale. Declinul activității enzimatice a lactazei este determinat genetic și apare la vârsta adultă, cu grade variabile de gravitate.
– Intoleranța secundară la lactoză – apare în urma unei afecțiuni acute (gastroenterita) sau cronice (boala celiacă, boala Crohn etc.). Deficitul de lactază se manifestă temporar, în perioadele active ale bolilor care îl determină și este reversibil după regenerarea mucoasei intestinale.
Diagnosticul este confirmat prin testul genetic pentru intoleranța la lactoză, efectuat dintr-o probă de sânge. De multe ori, intoleranța la lactoză este confundată clinic cu alergia la lapte și produse lactate, boală mai rară și diferită de cea prezentată de noi. Eliminarea din alimentație a laptelui și derivatelor lui duce la dispariția simptomelor. Există și produse care conțin lactază, pe care cei cu acest deficit enzimatic le pot avea în preajmă și folosi în cazul apariției simptomelor, la greșeli în dietă (cu voie sau fără voie), cu efecte favorabile la administrare.
