Dr. Felix Sârboiu
Ceva nu merge bine în sănătate sau, cum ar spune Shakespeare, „e ceva putred în Danemarca!”. Facem referire la ultimele cazuri prezentate în paginile cotidianului nostru (despre pacientul Bucur – decedat, şi despre fetiţa de cinci luni plimbată prin spitale cât într-o viaţă de om), dar mai presus de aceste evenimente reamintim marile drame din spitalele patriei, petrecute în ultimii doi-trei ani: arşii de la „Colectiv”, criza bebeluşilor, scandalul Hexi-Pharma…
Primii acuzaţi – medicii
Avem, aşadar, suficiente motive să fim nemulţumiţi, ba chiar revoltaţi. Medicii vorbesc, într-un cadru mai mult sau mai puţin oficial, despre incompetenţa de la minister, despre „autismul” parlamentarilor la iniţiative legislative care ar face şi viaţa pacienţilor mai bună, dar şi a cadrelor medicale care sunt primele luate la rost când se întâmplă ceva grav. Şi se întâmplă lucruri grave, fiindcă pe de o parte oamenii ajung la Urgenţe prea târziu, ignorând simptomele timpurii, dar sunt şi cazuri când tocmai din cauza fluxului mare de cazuri, alţi bolnavi sunt amânaţi cu lunile, iar în acest timp boala evoluează.
Situaţia poate fi descrisă şi aşa – nu e o glumă…
Un doctor îi transmite pacientului. „Vino peste şase luni, că abia atunci te putem programa la investigaţii”. Omul se conformează, vine peste şase luni, face RMN şi tot soiul de analize, apoi ajunge la specialist. Acesta îi spune: „Ai venit prea târziu!”
Deficit de medici şi aparate
Prima concluzie ar fi că nu sunt suficienţi medici şi nici aparate pe care să lucreze pentru scurtarea timpilor de aşteptare a pacienţilor. Dar mai e un lucru pe care nu-l spunem noi, ci un medic de la Spitalul Judeţean. Dr. Felix Sârboiu, medic specialist în chirurgie vasculară, consideră că reforma din sistem trebuie să plece de la educaţia pacientului prin măsuri coercitive (spune că a încercat să promoveze un concept în Parlament, însă… nimeni nu a avut urechi să audă şi cap să priceapă), apoi de la conştientizarea faptului că medicina de familie are un rol deosebit de important în diagnosticarea bolii în stadii incipiente.
– D-le doctor, aveţi un „brevet” de invenţie pentru vindecarea sistemului de sănătate?
– Nu vorbim de invenţii, ci de aplicarea unor măsuri care au dat roade în ţările civilizate.
Prezentare la control
– La ce măsuri vă referiţi?
– Sistemul trebuie vindecat încetul cu încetul! Lipsa unei legislaţii coerente în domeniul sanitar, găurile legislative au consecinţe dintre cele mai grave. În primul rând, în România este necesară o lege care să oblige pacientul să se prezinte la control periodic. Vrem o ţară ca afară? Atunci, haideţi să ne comportăm ca oamenii de afară, să fim civilizaţi şi responsabili. Occidentul are fonduri mai mari pentru rezolvarea unor afecţiuni. Cu toate acestea, printr-un sistem legislativ coerent, ajunge să cheltuiască mai puţin pe fiecare pacient tratat. Sistemul obligă fiecare pacient să se prezinte la control periodic. Aproape orice om care se prezintă din timp la cabinet poate fi astfel diagnosticat într-un stadiu precoce de boală, iar cheltuielile pentru tratament sunt cu mult reduse faţă de un pacient descoperit cu o boală în stadiu avansat.
– Ce se întâmplă la noi?
– La noi, banii sunt mai puţini, iar cheltuielile per pacient sunt foarte mari, tocmai din pricina faptului că mulţi pacienţi sunt descoperiţi având stadii avansate de boală. Prin urmare, CU BANI MAI PUŢINI, SUNTEM OBLIGAŢI SĂ CHELTUIM MAI MULT! Dacă s-ar introduce obligativitatea prezentării la control, s-ar vedea o schimbare în sens pozitiv.
Faci ce vrei cu viaţa ta, dar pe banii tăi
– Ce facem cu pacienţii care nu respectă legea?
– Este simplu, sunt scoşi de pe lista de asigurări. Vrei să fii de capul tău, fă-o, dar pe cheltuială din propriul buzunar. Sunt pacienţi care vin cu regrete şi spun „iartă-mă, că nu am urmat indicaţiile: am băut, am fumat, am făcut, am dres…”. Eu îi iert, că sunt creştin, dar nu îi iartă boala. Din acest motiv vorbesc de educaţie şi responsabilitate. Apoi, este extraordinar de important rolul medicului de familie. El depistează prima dată boala. Dacă nu o face din timp, intervenţiile ulterioare sunt din ce în ce mai dificile.
– Cine şi cum ar putea implementa aceste măsuri?
– Trebuie reconsiderată strategia legislaţiei medicale. Medicii exponenţiali, alături de jurişti foarte buni, ar putea face o reformă. Desigur, pentru ca proiectul să devină literă de lege, e nevoie de oameni în Parlament care să voteze modificările respective. Eu, vă mărturisesc, deşi cunosc oameni care ar putea lua cuvântul în acest sens, constat că nu fac nimic.
Un Comentariu
Anonim
Minciuni!