# De ce oare?

În Piteşti, pe lângă blocurile ridicate de diverşi antreprenori, se desfăşoară două lucrări mari, de interes pentru cetăţeni, cu destinaţii diferite. Una vizează sănătatea oamenilor, alta bucuria lor estetică. Diferenţa o face şi viteza cu care se lucrează, ca dovadă a faptului că omul sfinţeşte locul. 

Ca-n filmele comuniste

Ambele lucrări sunt de utilitate publică. Pe scurt, două şantiere. Despre cel din faţa Primăriei am scris aproape zilnic. Întinse pe perioada a doi ani, lucrările par că bat pasul pe loc. Cine are curiozitatea să îşi arunce privirea peste gardul înalt de pe Strada Mare nu descoperă mare lucru. O întindere de beton. Ici-colo, câte-un utilaj. Şi câţiva muncitori care, văzuţi de la distanţă, au treabă. Dar în Piaţa Primăriei timpul parcă s-a oprit în loc. Şi a rămas destul la dispoziţia firmei constructoare: până în februarie 2022! Pe celălat şantier însă, din Găvana, se munceşte din greu, la foc continuu. Macaralele îşi rotesc braţele, utilajele duduie, muncitorii sunt precum furnicile. Pare o scenă desprinsă din filmele propagandistice din timpul regimului comunist. În martie anul acesta, la iniţiativa Consiliului Judeţean, demara un vast proiect de extindere a Spitalului Judeţean. În speţă, e vorba despre un corp nou de clădire în care vor funcţiona secţii diverse: chirurgie vasculară şi plastică, anatomie patologică, arşi, cardiologie. Teoretic, trebuie să fie inaugurat peste 36 de luni. 

Linişte de mormânt

Practic, privind cum se munceşte în credinţă, de dimineaţă până seara, într-un vuiet de nedescris, intuim că noua „aripă” a Spitalului Judeţean va fi gata mult mai devreme de ziua stabilită, 2 martie 2023, spre cinstea antreprenorului. Din cele patru etaje proiectate, a fost construit buncărul, parterul, etajul I şi s-a ajuns la cel de-al doilea nivel! Desigur, e prima etapă a lucrării, faza armăturilor şi a betonării pilonilor de rezistenţă, însă rapiditatea cu care se petrec lucrurile este dătătoare de speranţă mai cu seamă pentru cadrele medicale care abia aşteaptă să îşi desfăşoare activitatea aici. Cetăţenii care locuiesc în preajma şentierului aud zilnic vuietul muncitoresc, deopotrivă al oamenilor şi utilajelor. Când acestea „tac”, tot mai răzbate zgomotul unei rindele ce pregăteşte vreun cofrag. În cealaltă parte, pe şantierul Pieţei Primăriei, doar la primele ore ale dimineţii e ceva mişcare. De luni până vineri. Sâmbăta trecută era linişte de mormânt. După lăsarea întunericului, dintr-un copac cântă o cucuvea. A pustiu…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio