# „Ceva trebuie făcut pentru ca jurnalistul să aibă responsabilitate”
Întrucât Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR) celebrează, anul acesta, 100 de ani de la înfiinţare, tema de ieri a emisiunii „Subiect de presă” de la „Antena 3” Piteşti – realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, preşedintele Uniunii, filiala Argeş – a fost mulată pe acest eveniment al breslei, fiind intitulată „Presa profesionistă, actualitate şi perspective”. La dezbaterea televizată au fost invitaţi să participe preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, şi purtătorul de cuvânt al Uniunii, Miron Manega.
Este nevoie de o lege a presei?
Astăzi, nu există o lege a presei în România. Jurnaliştii s-au opus, pe bună dreptate, oricărei tentative de reglementare statală, considerând că orice demers în acest sens nu ar face decât să le ştirbească independenţa şi libertatea de exprimare. Cazurile de încălcare a normelor etice de către jurnalişti sunt destul de frecvente. Încălcarea conduitei profesionale ar putea fi prevenită printr-o lege a presei? Ce au răspuns invitaţii ediţiei citiţi în ceea ce urmează.
Miron Manega: „Biserica, presa şi justiţia sunt trei sisteme care nu se vor reforma decât din interior. În cazul ziariştilor, soluţia este UZPR. Cred că o lege a presei ar trebui să impună şi nişte obligativităţi naţionale ale ziaristului. Deci, ziaristul român nu are dreptul să-şi trădeze propria ţară, orice ar fi. Jurnalismul face parte din categoria profesiilor de excepţie umană, ca şi cea de dascăl, medic, preot. Jurnalistul cam acolo trebuie să se plaseze, mai ales că el este cu istoria clipei, este un… corupător de opinie.”
Doru Dinu Glăvan: „În 1996 s-a ajuns la concluzia că s-ar putea să se greşească printr-o lege a presei care i-ar încorseta, cumva, pe jurnalişti. Nu s-au găsit portiţele acelea care să le dea frâu liber şi să fie sancţionată doar mârşăvia din presă. Aşa se face că nu avem o lege a presei. Mârşăvii mărunte – adică ceea ce înseamnă lipsă de deontologie – sunt şi acum, scapă… Dar nu cred că vom putea să facem o lege a presei ca să nu ne doară capul. Aşa cum spunea şi Miron, noi trebuie să ne reformăm în interior. Ne frământăm să găsim o soluţie astfel încât jurnaliştii care sunt în această Uniune să depună un jurământ, un legământ. Aşa cum au făcut la începutul secolului trecut francezii. Cei care doreau să intre într-o organizaţie profesională la Paris semnau un jurământ. Poate e prea pretenţios să spui jurământ. Poate fi un legământ. Ceva trebuie făcut pentru ca jurnalistul să aibă o responsabilitate când intră în această Uniune, ca să nu calce pe bec. Suntem preocupaţi să îmbunătăţim ceva în modul de a face presă. Sunt optimist. Cred că tot ceea ce facem noi, lucrurile mărunte, neînsemnate, toate acestea vor conduce la o altă idee despre jurnalism, despre oamenii care lucrează în jurnalism. Şi cred că prietenia între jurnalişti va fi un deziderat pe care îl vom împlini, chiar dacă ei sunt pe diferite platforme politice.”
Mihai Golescu: „Ăsta este rostul principal al Uniunii: să fim împreună profesional ca să ne pregătim tinerii. Şi să ţinem cont de normele deontologice. Iar acest legământ al jurnalistului ar fi ca un angajament moral şi profesional. Avem nevoie de stabilitatea profesiei noastre şi de încrederea în noi.”
O provocare
UZPR însumează la momentul actual peste 3000 de membri. Uniunea continuă să-şi consolideze rândurile şi să atragă numeroşi tineri jurnalişti, proporţia acestora depăşind deja 60%.
Doru Dinu Glăvan: „E bine să reţină publicul larg că UZPR nu este un organ de presă, ci o organizaţie profesională. Noi nu suntem sindicat – ca să punem presiune asupra proprietarilor, asupra patronilor – ci organizaţie profesională, care are – în special din acest an – nişte provocări. Simţim nevoia ca tinerii jurnalişti care au apărut aşa, ca după ploaie, să fie mai bine pregătiţi. Ei trebuie să aibă pregătire de sine ca mai apoi să-şi poată prezenta informaţiile, opiniile către publicul larg, înţelegând ce se întâmplă. Vrem să conştientizăm tânăra generaţie de jurnalişti că trebuie să fie mai bine pregătită. Nu avem încă soluţia exactă, pentru că este vorba şi de nişte resurse. Însă suntem preocupaţi să găsim soluţiile, să capacităm autoritatea statului – Parlamentul şi Guvernul – să susţină presa, în special pe cea regională, aşa cum se întâmplă în multe alte ţări.”
Resuscitarea valorilor naţionale
Mai ales ca jurnalist, Miron Manega îl are ca model total pe Mihai Eminescu. Două sunt direcţiile sau componentele acestui tip de implicare: civismul şi resuscitarea valorilor naţionale. În acest sens şi cu acest scop a creat platforma online „Certitudinea”, pe care o defineşte ca fiind „publicaţie de cultură, spiritualitate şi atitudine” şi al cărei „coordonator editorial şi moral” este Mihai Eminescu (el, Miron Manega, incluzându-se în echipă ca simplu „ispravnic de concept”).
Miron Manega: „Sistemul de valori identitare nu prea contează acum. Naţionalismul este starea normală a unui organism comunitar. Este normal să fii ataşat de valorile tale. E normal să-ţi iubeşti mama, tata, părinţii, strămoşii, casa în care te-ai născut, curtea, satul, oraşul, judeţul, ţara. În momentul în care această hartă interioară identitară este atacată organismul intră în reacţie, face… febră. Cei care judecă naţionalismul judecă această «febră» şi o condamnă. Dar de fapt această «febră» este modul de apărarea a organismului împotriva agresiunii şi a corpurilor străine. Şi este normal să se întâmple aşa, pentru că nu poţi să renunţi la acest sistem firesc, natural, organic de valori. Într-o ţară ocupată sistemic nu te mai poţi apăra frontal, pentru că toate pârghiile sunt la adversari. Această confiscare este şi din afară, şi dinăuntru. Şi atunci trebuie să foloseşti sistemul de gherilă. Cei care intră într-o asemenea luptă sunt nişte oameni sacrificaţi, pentru că ei vor fi judecaţi prin sistemul sau microsistemul în care s-au plasat… Dar sunt oameni care sunt acolo tocmai ca să poată să asigure fluenţa acestui sistem de valori. Sunt mult mai mulţi români care cred în sistemul de valori, dar ei nu se ştiu între ei.”
Centenarul UZPR
Jurnalismul a fost şi rămâne o breaslă de frunte care are ca etalon, la rându-i, efigia jurnalistului Mihai Eminescu şi, ca reper actual, o renăscută Uniune profesională. Alături de conducere se află filiale puternice, în toată ţara şi în diaspora, care coagulează cele mai bune idei şi acţiuni ale jurnalismului profesionist actual, fiind provocaţi la iniţiative atât jurnaliştii seniori, cât şi aspiranţii şi cei aflaţi în plină maturitate creatoare.
Numeroase evenimente, parteneriate şi publicaţii stau sub semnul UZPR, unele urmând să aibă loc în această lună: serata „Eminescu, jurnalistul” (10 iunie), Gala Premiilor UZPR pentru anul 2018 (18-19 iunie), celebrarea zilei ziaristului român (28 iunie). Iar la 26 septembrie vor fi celebraţi 100 de ani de Uniune la Casa Radio din Bucureşti, la eveniment fiind invitaţi să participe preşedintele României, parlamentari şi miniştri.
