Dormitorul din micropiaţă
Micropiaţa din Calea Bucureşti (Ceair) a intrat în hibernare. Gerul joacă tontoroiul pe tarabele chelite de legume şi zarzavat. Pe jos a… fulguit cu câteva borcane golite, cândva, de mâncare gătită. Cu cenuşiul scrijelit, mesele pe care puţinii producători agricoli obişnuiau să-şi expună sărăcia de produse sunt acum un soi de… divane, fiindcă păstrează peste iarnă, sub tejghele, învelişuri soioase, de vreme rea.
Comoara locului, încă nedescoperită de oamenii străzii, se ascunde într-un colţ al micropieţei, căpătând forma unui… dormitor. Odaia improvizată de negustorii ce-şi păzeau marfa peste noapte are câteva piese de rezistenţă: pe jos sunt aşternute câteva mochete vechi. În linie stau orânduite o saltea pentru o persoană, vreo două paporniţe ticsite, un geamantan gri, burduşit şi el cu te miri ce, un coş împletit din nuiele, plin cu
În bazinul de apă curge… mizeria
rufărie… Iar în acest decor surprinzător de curat se lăfăie un pat dublu, echipat cu ce-i trebuie pentru a asigura confortul unui pui de somn: o pernă, o pătură şi o plapumă.
În dezacord cu dormitorul este „bucătăria” micropieţei. Apa nu mai curge în bazinul din ciment, robinetele fiind defecte, însă „chiuveta” de pe vremea lui Pazvante, care seamănă mai degrabă cu un jgheab pentru adăparea vitelor, are toate şansele să devină un focar de infecţie.
Mirela NEAGOE
