Dacă ar mai fi trăit Constantin Stroe, l-am fi întrebat acum, din nou, ce facem cu FC Argeş. Neuitatul om al „Daciei”, cel care, până în 1999, la privatizarea uzinei, a susţinut puternic culorile alb-violete, făcea parte dintr-un grup al înţelepţilor care ne puteau oferi soluţii de renaştere a echipei-simbol a judeţului nostru.
Dar domnul Stroe nu mai este. A plecat parcă prea devreme, lăsându-ne pe noi să tranşăm problema. Cum s-o facem? Cu ce autoritate? Echipa noastră de fotbal evoluează din ce în ce mai bine, are un antrenor foarte serios, pe Emil Săndoi, are bani suficienţi de la primărie, poate câştiga campionatul din eşalonul secund, dar n-are cum să promoveze! Face – cum s-ar spune – doar un joc de glezne. De ce? Fiindcă, după cum am mai precizat, legea nu-i permite unui club de drept public să acceadă în Liga I, ci doar a unuia privat. Da, asta e legea care ar trebui să contribuie la dezvoltarea sportului!
De aici pornim. De la o lege discutabilă, care nu e în spiritul competiţiei, al sportului. Până la o eventuală corectare a acesteia ce facem, totuşi, cu acest club? Cornel Ionică, primarul Piteştiului, ne-a spus că a discutat cu câţiva oameni de afaceri, care însă nu s-au arătat interesaţi să investească în fotbal. Cel puţin deocamdată. Unul dintre ei este Gheorghe Badea. Managerul GIC – ca şi alţii ca el – crede că în municipiul reşedinţă de judeţ sunt alte priorităţi înaintea fotbalului, care nu se mai joacă din pasiune, ci a devenit o industrie mafiotă, cu fel de fel de interese.
Adevărul e că după scandalul de corupţie de pe vremea lui Cornel Penescu, oamenii de afaceri – de care nu duce lipsă Argeşul! – se ţin departe de „moştenirea” lăsată de acesta. Preferă, de pildă, să sponsorizeze un pilot cunoscut de raliuri, în schimbul unei sigle puse pe maşina de competiţie, cu scop de reclamă. Vă vine sau nu să credeţi, dar la echipele de club mai bagă ceva bani, mărunţiş, o casă-două de pariuri şi câteva firme de apă plată şi de hârtie igienică… Şi ne mai mirăm că sportul merge cum merge…
Pe de altă parte, unii se întreabă de ce nu se implică din nou „Dacia” în istoria FC Argeş, având în vedere că uzina îşi trage seva şi de pe aceste meleaguri. Ne amintim că, pe vremuri, dând glas unei „logici” similare, ne… miram că nu avem căldură iarna în apartamente, deşi „Arpechimul” duduia la marginea oraşului. Şi atunci, şi acum, la mijloc erau alte interese. În „Epoca de Aur” se mânca pe cartelă şi se tremura la liber, fiindcă „omul nou, multilateral dezvoltat”, era important doar în discursurile de partid. Altele erau priorităţile! Iar astăzi, „echipa lui Dobrin” sau – dacă vreţi – „Argeşul lui Halagian” nu înseamnă nimic pentru „Automobile Dacia”. Politica marelui constructor de maşini nu se face la Piteşti sau la Mioveni, ci la Renault, la Paris sau cine ştie unde, iar în calculele companiei n-a intrat niciodată sponsorizarea vreunei echipe de fotbal, deşi, poate, pe noi ne-ar fi avantajat o excepţie de la regulă.
Dincolo de toate, întrebarea rămâne: ce facem cu FC Argeş? O adresăm, deopotrivă, suporterilor, iubitorilor fotbalului, autorităţilor locale şi investitorilor. Poate că, împreună, putem găsi o cale prin care acest club să-şi regăsească identitatea. Spre binele tuturor!
