Am fost, timp de 30 de ani, un devorator de presă scrisă și emisiuni de seară transmise de 4-5 posturi ale televiziunilor naționale de știri. Doar orele de difuzare și harul realizatorilor diferă, cât de cât. Dar conținutul și bătutul apei în piuă se repetă la nesfârșit pe toate canalele, de la prima oră a dimineții, până seara târziu: accidente de circulație, bătălii cu săbii și topoare între clanurile de interlopi, tunuri financiare, avionul de lux cu care călătorește familia Iohannis, ce isprăvi au mai făcut George Simion sau neînfricata doamnă Șoșoacă, cum rămâne cu pensiile speciale!
De atâta amar de vreme, viața noastră este un fel de râsu, dar mai mult plânsu, iar țara parcă-i un altfel de „Las Fierbinți”.
Ca atare, în fiecare seară butonez telecomanda pe Digi World, Digi, Life, Animal World, Viasat Nature, National Geographic sau History Channel. Nu-mi mai fac nervi, nu mai înjur cu năduf și ies, categoric, mai informat.
Sunt un fan al emisiunii „Așii amanetului” de pe History. În Las Vegas, familia Harrison are un celebru magazin ce cumpără, spre a fi revândute, o gamă infinită de lucruri de valoare sau fleacuri și bazaconii de care unii vor să scape, iar alții vor dori să le colecționeze. Carismaticul și abilul Rick, patronul acestei afaceri prospere, spune în promo-ul emisiunii: „Cel mai mișto e că niciodată nu știi cine îți va intra pe ușă”.
La fel se întâmplă și la cabinetul în care consult de câteva decenii. Oare cine urmează?
… Un titirez în vârstă de 83 de ani: are un fizic precum un puști de 12-13 ni, este mai negricios de la mama natură, ușor bâlbâit și sărăcăcios îmbrăcat.
„Domnu meu, ieu am fost răcit la plămâni că m-a prins o ploaie rece printr-o pădurice unde eram după lemne. Tușeam rău și mă trecea nădușeli, mă mânca și mă ustura spatele cu care mă frecam dă perete. Am fost 12 zile internat, dar nu a trecut tusea în tebecista. Am cinci nurori, una e bună și patru rele, care nu se mai satură să le tot dai.
Baba mea a murit acu cinci ani. Mă descurc greu, că am o pensioară de 11 milioane. Am fost și ieu angajat la paza militarizată, unde aveam pistol adevărat luat pe proces-verbal. Fumez un pachet de țigări pe zi.
Dați-mi ceva că mă scarpin rău pă spate. Ieu sunt rudar. Data viitoare vă aduc o lingură mare de lemn de tei, de salcie sau de plop. Cu ea se mestecă atunci când faci bulion sau topești untura.
Săru mâna. Doamne ajută! Și pe rudari, și pe doctori!”
