Este o boală cu incidenţa în creştere în Europa, SUA şi Australia, mai rar întâlnită în Africa şi ţările orientale. Diverticulii colonici sunt cavităţi mucoase sacciforme, în majoritate dobândite, care predomină în afara lumenului, cauzând simptome prin sechestrarea de materii fecale, infectare, perforare, ocluziune intestinală şi sângerare. Dimensiunile lor sunt variabile, de la 3 mm la peste 3 cm, şi sunt de regulă multipli. Se întâlnesc rar la persoane sub 40 de ani, iar la cei de 85-90 de ani şi peste această vârstă sunt atât de frecvenţi, încât numai cei care nu şi-i caută nu-i au – localizarea lor pe traiectul colonului are distribuţia: sigmoidiană – segmentul terminal colonic, în formă de S (50%), colonul descendent (25%), colonul ascendent (10%), colonul transvers (10%), cecul (5%) şi rectul (1%).
Diverticulii congenitali sunt rari, de regulă unici şi giganţi, localizaţi la nivelul cecului şi colonului ascendent.
Factorii etiologici (cauzali) principali ai diverticulozei colonice sunt:
– Deficitul congenital de colagen II, care asigură elasticitatea şi rezistenţa submucoasei (stratul mijlociu al colonului), la factorii intraluminali de presiune (gaze, volum alimentar rezidual);
– Obiceiurile alimentare: consumul crescut de hidrocarburi rafinate, proteine şi grăsimi şi foarte puţine fibre alimentare, mult mai frecvent întâlnit în zonele civilizate (menţionate în introducere). În Africa şi Extremul Orient, unde predomină alimentaţia vegetală, diverticulii se întâlnesc mult mai rar;
– Tulburările de motilitate (contracţie segmentară) ale colonului. Fibrele alimentare sunt cele care asigură tranzitul fluent al materiilor fecale şi evacuarea a unul-două scaune pe zi, de consistenţă normală. Lipsa fibrelor şi reziduurile digestive ale proteinelor, grăsimilor şi hidraţilor de carbon în cantitate crescută determină flatulenţă, încetinirea tranzitului intestinal şi creşterea presiunii intraluminale.
Simptomatologia. În 80% din cazuri, diverticuloza colonică este necomplicată, asimptomatică, situaţie în care boala este descoperită întâmplător, la colonoscopie, irigografia sau incizia abdomenului pentru operaţii diverse. În cazurile simptomatice (20%), cea mai frecventă acuză este durerea, localizată cel mai frecvent în flancul stâng abdominal. Ea apare şi se agravează după mese copioase şi alcool, are o durată de câteva ore-zile, este de obicei moderată şi se calmează după emisia scaunului. Se poate asocia cu: greţuri, vărsături, balonări, constipaţie (mai rar diaree). Diagnosticul se completează cu investigaţia paraclinică, colonoscopia de regulă, irigografia mai rar.
Complicaţiile diverticulozei colonice de regulă apar la pacienţii care îşi ştiu boala, dar la formele asimptomatice ele pot deschide cascada simptomatică ce duce la diagnosticarea bolii până atunci necunoscute. Se pot ivi:
– Diverticulită acută, dată de inflamaţia sacului diverticular ca urmare a infectării materiilor fecale stagnante, cu propagare la peretele colonului. Apar atunci: frisoane, febră, dureri în zona inflamată, defecaţia dificilă, mici/moderate emisiuni de sânge roşu;
– Hemoragia apare la 5-20% din diverticuloze, uneori acompaniind diverticulita. Ea poate fi ocultă, invizibilă (când sângerarea în 24 de ore este sub 80 ml) sau manifestă, vizibilă. Nu se recomandă irigografia în timpul sângerării;
– Ocluzia intestinală apare la 5-10% dintre bolnavii cu diverticulii pe sigmoid. Episoade repetate de diverticulită predispun la accentuarea obstrucţiei intestinale prin fibroză reparatorie;
– Abcesul pericolic apare la 10% din cazuri şi se manifestă clinic prin: dureri abdominale intense, greţuri, vărsături, diaree sanguinolentă;
– Perforaţia diverticulară apare în evoluţia unei diverticulite acute sau ca primă manifestare a bolii. Ruptura diverticulului se poate produce spontan sau ca urmare a unei colonoscopii sau irigografii. Durerea este foarte intensă, asociază greţuri, vărsături, febră, până la tabloul septicemiei.
Toate complicaţiile enumerate, atunci când apar, necesită spitalizare de urgenţă.
Recomandările finale pentru cei suferinzi de diverticuloză colonică, boală extrem de des întâlnită, în special la vârstnici, sunt: asigurarea unei diete bogate în fibre alimentare (fructe şi zarzavaturi crude, cereale integrale), combaterea constipaţiei cu laxative administrate cronic şi antibiotice neresorbabile în intestin, pe cale bucală, la recomandarea şi sub supravegherea medicului, administrate pe lungi perioade. Solicitaţi spitalul dacă bănuiţi că s-a instalat una dintre complicaţiile menţionate de diverticuloză colonică. Întârzierea prezentării la spital poate fi fatală.
