* Complexul Brătienilor de la Ştefăneşti, obiectiv turistic ignorat de edilii judeţului
* Avem, în schimb, centre de informare turistică în care nu intră nimeni sau în apropierea cărora pasc caprele
În pofida unui potenţial turistic extraordinar, Argeşul atrage un număr nesemnificativ de turişti. O cauză majoră a acestei stări de lucruri o reprezintă promovarea, care atunci când nu e chiar zero, e făcută după ureche, amatorist.
Popasul căprarilor
În multe ţări occidentale, dar şi în destule locuri de pe la noi, se practică promovarea, uneori chiar agresivă, a anumitor locuri care spun „ceva” despre istoria zonei ori despre personalităţi care măcar au trecut prin localităţile respective. În Argeş însă, aşa cum cotidianul nostru a mai relatat, obiectivele turistice nu sunt scoase la lumină şi nici promovate aşa cum ar trebui. Ar fi greşită generalizarea, pentru că mai sunt şi locuri care se află în atenţia Consiliului Judeţean, cum ar fi Casa Memorială „Dinu Lipatti” de la Leordeni, unde se organizează şi un festival de muzică clasică. Dar cazul acesta e excepţia, nu regula. Au fost ridicate din temelii şi Centre de Informare Turistică, dotate la standarde moderne, însă eficienţa acestora e îndoielnică. Unele, bunăoară, stau închise sau sunt amplasate în zone unde nu există atracţii turistice. Nu pare oportună construirea unei astfel de clădiri pe Calea Bucureşti, în vecinătatea Liceului „Armand Călinescu”. Mai mult, unele centre de acest fel stârnesc mirare şi zâmbete, cum ar fi cel ridicat pe raza comunei Merişani, în apropierea primăriei. Umbra formată de acest sediu este numai bună în zilele toride, pentru popasul localnicilor care trec cu caprele pe acolo.
La coada clasamentului
În această perioadă, mulţi turişti tranzitează Piteştiul, se cazează pentru o noapte sau două la hotelurile din zona centrală, apoi pleacă spre Curtea de Argeş, Barajul Vidraru sau la Câmpulung. La doar 5 kilometri de Piteşti se află Vila „Florica” şi Schitul de maici, situate pe coama unui deal al Ştefăneştilor, într-un cadru natural mirific. Tocmai acest loc, dealul şi pădurea prin care se plimbau membrii familiei Brătianu odinioară, ar trebui să constituie un punct de atracţie pentru orice „vizitator” al judeţului nostru. Este de neînţeles de ce oraşul Ştefăneşti nu face parte din circuitele turistice ale sumedeniei de agenţii de profil cu întindere naţională, aşa cum se întâmplă în cazul oraşului regal Curtea de Argeş! Sigur, cele două localităţi, ca semnificaţie istorică, nu se pot compara, însă, dacă judeţul ar fi fost pe mâna altor conducători într-ale administraţiei, poate alta era situaţia. Altfel stau lucrurile în ţară, mai cu seamă în Transilvania, unde este valorificat turistic fiecare „colţişor” de stradă care „spune” ceva despre trecut. Ce să mai amintim de Sighişoara, cu a sa cetatea medievală care atrage anual, singură, de trei ori mai mulţi turişti decât Curtea de Argeş şi Câmpulung la un loc? Iar astfel de exemple se mai pot da.
Dealul Brătienilor, neexploatat
Preotul Dumitru Nistor este artizanul ridicării Ştefăneştilor la rang de oraş. Îşi aminteşte cu nostalgie despre perioada mandatelor sale de primar, când insista pe la mai marii puterii de la Bucureşti ca localitatea pe care o păstorea să devină oraş. „Erau alte vremuri, era prim-ministru domnul Nicolae Văcăroiu, era o echipă bună la judeţ, lucrau argeşeni prin ministere, aveai cu cine discuta…”, deapănă părintele firul poveştii. Tocmai faptul că pe raza comunei sale se aflau aceste edificii, Vila „Florica”, biserica şi capela familiei Brătianu, avea să atârne atunci când s-a luat decizia transformării comunei în oraş. Sigur, pe lângă celelalte argumente privind apropierea de municipiul Piteşti, utilităţi, oportunităţi, din punct de vedere sentimental, s-a accentuat latura istorică: dealul Brătienilor şi potenţialul turistic pe care l-ar putea căpăta în viitor. Anii au trecut, iar astăzi, rareori, poate de două-trei ori pe an, poate fi văzut un microbuz cu turişti care să urce dealul. Sunt de neînţeles diferenţele enorme dintre promovarea unui obiectiv sau a altuia. Pentru a atrage potenţiali vizitatori la Muzeul Goleşti, în Ştefăneşti, din loc în loc există panouri publicitare noi, moderne, frumos realizate, o încântare pentru privitori. În schimb, dealul Brătienilor pare că nici nu există.
Clădirea fantomatică
Deşi centrul Ştefăneştilor este traversat de şoseaua veche Bucureşti-Piteşti, administraţia judeţeană nu a considerat oportun să-i atragă pe cei care tranzitează localitatea spre dealul Brătienilor. La mai puţin de 500 de metri de drumul naţional se află Schitul „Florica”, unde se nevoiesc câteva călugăriţe care se îngrijesc şi de mormintele Brătienilor. Normal ar fi ca, măcar din „fuga” maşinii, cei care trec prin oraş să vadă panouri care să-i „anunţe”, printr-un text scurt şi atrăgător, că la o aruncătură de băţ se află un monument de mare importanţă istorică. Există într-adevăr un astfel de panou, de mari dimensiuni, fixat chiar la intersecţia dintre drumul naţional şi strada care „urcă” pe dealul în care-şi dorm somnul de veci Brătienii. La plecare, orice turist ar putea cumpăra rucodeliile maicilor, mici obiecte de artizanat realizate manual sau vaze pictate. Dar, spre exemplu, o familie de bucureşteni care vor să-şi petreacă un weekend la Vidraru şi traversează Ştefăneştii, fără să fie cunoscători ai locurilor, nici n-ar avea cum să afle că trec pe lângă monumente de asemenea importanţă. Panoul a fost pus pesemne demult, pe vremea primarului Dumitru Nistor, care era foarte preocupat de promovarea „tânărului” său oraş. Dar astăzi a rămas doar o… tablă cu vopseaua scorojită din cauza intemperiilor. Probabil, într-o noapte, acest „indicator” va dispărea din peisaj, într-o căruţă a unor tipi creoli cu spirit de iniţiativă, care-l vor valorifica la kilogram, la un centru de fier vechi. Deocamdată este acolo, în centrul oraşului Ştefăneşti, în apropierea podului de peste calea ferată. Mergeţi să-l vedeţi! Dar mai întâi priviţi-l atenţi. În el se vede desluşit dispreţul unor domni şi domniţe care stau în birourile lor confortabile, aşteptând ziua în care primesc leafa pentru… promovarea turistică a Argeşului.
