Ieri, la Centrul Cultural, scriitorul Ion Lică Vulpeşti şi invitaţii săi ne-au delectat cu fragmente din volumul de proză scurtă „Dintr-o palmă”. Viaţa la ţară, aşa cum este ea acum (şi nu atunci), surprinde într-un mod cu totul deosebit întâmplări trăite de autor: „Ţapul” sau „Vestea cea proastă” îmbracă fragmente desprinse din satul şi împrejurimile unde Ion Lică Vulpeşti a copilărit. Trebuie să recunoaştem că ne-a stârnit curiozitatea: de ce nu vinde ţăranul ţapul la târgul săptămânal şi cum nevasta care se ţine bine îşi înşală şi bărbatul, şi… amantul. Ăstea da veşti proaste! Vestea bună este că Ion Lică Vulpeşti a decis să suplimenteze volumul „Dintr-o palmă” cu încă 40 de exemplare pentru care pun rămăşag că or să se vândă ca pâinea caldă. La prezentare au asistat şi elevi ai Colegiului Naţional „Zinca Golescu”, amuzaţi de întâmplările hazlii şi dornici să pună mâna pe carte.
Arta dialogului
„Domnul Ion Lică Vulpeşti şlefuieşte foarte bine cuvântul pentru a-i da o formă deosebită. Iar cuvântul îşi are o substanţă în lumea ancestrală a satului românesc, în vatra milenară românească. Asta este esenţa şi perenitatea prozatorului Ion Lică Vulpeşti. De aici îşi trage seva şi substanţa. Forma e bijuteria pe care o scoate pentru că stăpâneşte perfect arta dialogului” – a spus prof. Constantin Vărăşcanu.
O nuvelă concentrată
„Vă mulţumesc cordial pentru că sunteţi aici, la prezentarea acestei cărţi. Vreau să spun că această carte nu este o antologie; absolut toate textele sunt noi. Antologia o faci când nu prea mai ai ce scrie. Aşa văd eu lucrurile. 90 la sută din ceea ce scriu se leagă de sat, scriu şi din mediul citadin, dar nu merge condeiul aşa cum aş dori eu. Dacă pe parcurs, când scriu un roman, simt că mă diluez şi simt că cititorul ar începe să caşte ca şi cum ai tăia ţuica slabă din ţevi, aşa tai eu romanul. Decât un mare roman diluat, mai bine o nuvelă concentrată” – a declarat la finalul evenimentului Ion Lică Vulpeşti.
George OLTEANU