Seria de articole despre cazul elevului cu probleme de la Şcoala „I.L. Caragiale” a generat numeroase reacţii din partea cetăţenilor, dar şi a cadrelor didactice care, în mod evident, s-au confruntat cu tot felul de situaţii. Iată ce ne scrie Elena Delia Dumitrică legat de acest subiect.
Reînfiinţarea şcolilor speciale
„Cred că e datoria mea, de cetăţean şi de profesor, să-mi exprim opinia, cu riscul de a deranja anumite persoane. Sunt convinsă că acel copil (cu probleme) are dreptul la educaţie, la multă atenţie, la multă dragoste de la cei din jur, la multă protecţie. Cred că aceste lucruri i se pot oferi într-o instituţie cu totul şi cu totul specială, pe măsura necesităţilor lui şi ale altora ca el, nu la o şcoală obişnuită, de masă. Măsura desfiinţării şcolilor speciale a fost una dintre cele mai mari greşeli ale ministerului nostru; poate că intenţiile au fost bune, de a-i integra pe aceşti copii printre alţii, dar rezultatele reale au fost catastrofale: pe de o parte, nu numai că nu s-au integrat, dar au devenit complexaţi, văzând că ei nu pot face ceea ce pot ceilalţi, prin contrastul imediat; pe de altă parte, celor consideraţi normali li s-a încălcat dreptul la o educaţie normală, la o atenţie potrivită din partea dascălului, la un anumit timp alocat. De ce? Pentru că, din cauza acestor tulburări de comportament (uneori extrem de periculoase!), profesorul pierde 30 de minute pentru restabilirea ordinii, pentru stabilirea vinovatului, pentru… morala pe care trebuie să le-o facă. Deci, oameni buni, ia spuneţi-mi, cine are mai multe drepturi încălcate? Apoi, să ne ierte Cel de Sus, dacă avem un copil cu probleme, trebuie să acceptăm aceste probleme, trebuie să-i acordăm alte şanse decât celor fără probleme; nu trebuie să devenim frustraţi şi să facem tot posibilul ca şi cei normali să capete probleme. Nu e vina nimănui că s-a născut normal, după cum nu e vina nimănui că s-a născut cu probleme (sau că le-a dobândit cu timpul). Peste tot în lumea asta interesul public primează interesului privat, individual. Cu părere de rău, dar pentru un copil nu putem să-i pedepsim pe ceilalţi din clasă. Cred că soluţia pentru astfel de cazuri ar fi ca ministerul să reînfiinţeze acele şcoli speciale şi, în urma unui eventual progres, dovedit prin teste corect alese şi aplicate, să-i transfere în şcoli de masă. Altfel, nu!”
George OLTEANU
