Până la preluarea fermei de către israelian, era dezastru
În judeţul Argeş, o mare parte din industrie a ajuns la fier vechi. În aceste condiţii, fiecare investiţie nouă, fie ea a unui antreprenor străin sau local, ar trebui tratată cu respect. Este însă greu să dezvolţi o afacere atâta timp cât, odată ajuns în România, ca străin, te loveşti de mentalitatea celor care consideră că toţi vin aici să ne fure. Numai că unii oameni de afaceri s-au adaptat pieţei şi au întrezărit un potenţial de dezvoltare în agricultură şi în zootehnie şi chiar sunt hotărâţi să facă treabă pe aceste meleaguri. Este şi cazul lui Yaacov Ehrenreich, un antreprenor din Israel, care a ales să investească la Buzoieşti, pe locul fostei ferme Agrostar. Spune că a ales România pentru că a venit aici încă din 2002 şi a ajuns să cunoască bine ţara. Consideră că agricultura şi zootehnia sunt domenii cu un potenţial fantastic.
În loc să lucreze, trebuie să se… lupte cu noi
Cu vreo lună în urmă, când toate lucrurile păreau să meargă normal pentru investitorul israelian, un articol apărut într-un săptămânal local a stricat liniştea fermei de la Buzoieşti care se ocupă cu creşterea viţeilor. Chipurile, nişte nereguli la ferma de viţei de lângă Costeşti au determinat autorităţile statului să meargă în control la Barad Investiţii. Motivul? Respectivul investitor poluează. Numai că autorităţile au demarat aceste controale după ce un alt crescător de animale din zonă, respectiv ferma de porci de la Costeşti, a fost controlată de „organele” statului pe motiv că ar deversa ilegal dejecţiile direct în râul Teleorman. Şi cum îi stă bine românului, în încercarea de a distrage atenţia autorităţilor de la problema sa, crescătorul de porci a aruncat rapid „poluarea” în curtea crescătorului de viţei. Iar autorităţile noastre, cunoscute pentru promptitudinea intervenţiei, s-au apucat de treabă. Şi dă-i cu controale, dă-i cu amenzi, dă-i cu termene. Unde?! Chiar în curtea investitorului străin, că doar acesta nu are relaţii şi rude pe la instituţiile statului, aşa cum are crescătorul de porci.
Şi dacă la început Yaacov Ehrenreich, cum ne declara şi în urmă cu vreo trei-patru săptămâni, nu era interesat decât de muncă, după ce a simţit pe pielea lui ce înseamnă „dragostea” noastră, este hotărât să-şi apere investiţia, mergând până în „pânzele albe”. Mai precis, a fost sesizată Ambasada Israelului la Bucureşti în vederea aducerii la cunoştinţa instituţiilor centrale române despre situaţia prin care trece acesta.
Să dăm cărţile pe faţă…
„În 2006 am cumpărat clădirile, dar a durat mai bine de şase ani până am intrat şi în posesia terenului. Am fost şocat când am aflat că poţi să cumperi clădiri fără… teren. Evident, noi am făcut toate demersurile şi pentru teren. S-a întâmplat însă ca, prin diferite subterfugii şi abuzuri făcute de cei din administraţia locală de la acea vreme, din suprafaţa de 15 hectare pe care o avea fosta fermă Agrostar Buzoieşti, am rămas cu mai puţin de 6 hectare. Tot timpul am fost împiedicat să reîntregesc, legal, patrimoniul fostei ferme. Nu am putut face acest lucru, dar alţii au putut să-l facă. În fine, am trecut peste asta, iar în iulie 2013 ne-am apucat de treabă. La începutul lui 2014 am trimis primul camion cu animale către port” – ne-a mărturisit Yaacov Ehrenreich.
Acum însă, din cauza „manoperelor” cu terenul, investitorul israelian nu se poate dezvolta, fiind încorsetat de cei care au avut „viziune” funciară.
Cam cum s-a întâmplat pe la noi prin ţară după ’90 încoace, „vizionarii” funciari de la Buzoieşti, care au reuşit să pună mâna pe pământul ce a aparţinut fostei ferme, sunt oameni care la acel moment (dar şi acum) lucrau la Primăria Buzoieşti sau au avut „legături” cu cei care au lucrat în instituţia respectivă. Şi atunci înţelegem clar ca lumina zilei cum un investitor străin nu a putut beneficia de acel pământ, în timp ce „cunoscătorii” au fost împroprietăriţi rapid.
Şi, pentru conformitate, trebuie precizat că doi dintre cetăţenii care, acoperiţi de acte, au reuşit să fie împroprietăriţi conform Legii 18 cu o parte din pământul fermei sunt rudele lui Gheorghe Matei, fost magazioner la Primărie, ajuns ulterior director la „Cultură şi Sport” în cadrul primăriei Buzoieşti (în mandatul primarului Toma), şi un anume „Titi” Sârbu, fost coleg pe timpuri, la Avicola Costeşti, cu directorul Ion Coman, care a deţinut între anii 2008-2012 mandatul de viceprimar al comunei. Şi ca tabloul să fie complet, dacă primul beneficiar nu are vreo activitate spectaculoasă pe pământul obţinut, doar aceea de a ţine blocată afacerea israelianului, cel de-al doilea beneficiar a vândut pământul celuilalt crescător de animale, cel cu porcii. Şi asta în condiţiile în care, legal, pentru ce ar avea el nevoie, nu l-ar putea folosi. Abia acum, şi noi, dar şi cititorii noştri îşi pot face o imagine de ansamblu despre ce s-a petrecut de fapt cu pământul fostei ferme de la Buzoieşti…
Yaacov Ehrenreich
„Noi am fost de bună credinţă”
Întâmplarea a făcut ca ieri să reuşim să ne „întâlnim” la primărie cu fostul viceprimar Ion Coman, care, foarte amabil, dar încercând să fie şi abil, a dorit să spună, consultând împreună nişte documente funciare, că autoritatea locală din timpul mandatului său a fost de bună credinţă, că au încercat să-l sprijine pe investitorul israelian, dar că „statul” nu l-a lăsat pe acesta să reîntregească proprietatea firmei. Ba mai mult, a sugerat că lichidatorul care a lucrat cu israelianul nu a ştiut să-l înveţe „bine” pe acesta. Domnul Ion Coman n-a putut însă să ne explice cum de n-a reuşit să se descurce un om hotărât să facă investiţii majore, de milioane de euro, iar nişte localnici, cu recunoscute relaţii de prietenie sau rudenie cu oameni din aparatul Primăriei, au fost puşi în posesie, chiar dacă nu a fost pământul lor. Răspunsul îl avem de la fostul vice Coman: „Legal, conform Legii 18″…
Poate că are dreptate Ion Coman când spune că „au fost de bună credinţă”, dar noi nu am înţeles dacă buna credinţă a fost de partea celor doi împroprietăriţi sau a celui care a încercat să reclădească ceva în sudul judeţului Argeş. Mult mai clar comenta acum o lună în ediţia electronică a ziarului nostru un cititor: „Ce să facem şi noi? Abia a pus omul ăsta ceva productiv pe roate şi au sărit ca lupii la (o) oaie. Tipic românesc. Nu e bine că lucrează pământuri abandonate din sudul judeţului, nu e bine că a creat locuri de muncă, nu e bine că, pe lângă el, îşi mai câştigă o pâine şi oamenii din sat. Nu ne trebuie progres prin investiţii serioase, ne trebuie câştiguri din afaceri necurate. Halal de noi!”
Una dintre cele opt hale unde cresc viţeii
Viţeii au parte de cele mai bune condiţii
Ţi-e mai mare dragul
Halele care la sfârşitul anului 2006 arătau ca după bombardament au fost refăcute, modernizate, iar acum acolo cresc, anual, peste 10.000 de viţei de carne. Ţi-e mai mare dragul să-i priveşti. Secretul nu stă în lumina soarelui şi nici în „photoshop”, ci în faptul că au parte de o îngrijire exemplară. După cum am constatat, dincolo de curăţenia „lună” din grajduri, omul de afaceri israelian ţine la nişte principii care exclud „fentele” şi compromisurile, indiferent că vorbim de animale, de mediu, de angajaţi sau de autorităţi.
„Este o echipă minunată cu oameni pe care i-am avut alături de la bun început. Noi punem preţ pe sănătatea şi confortul animalelor, este principiul nostru de la care nu ne abatem. Facem tot ce este necesar pentru a le asigura cele mai bune condiţii. Grajdurile sunt curăţate de mai multe ori pe zi, hrana este de cea mai bună calitate, apa este filtrată de la izvor, iar temperatura e controlată cu ajutorul unui dispozitiv electronic” – ne-a dezvăluit omul de afaceri.
Autorităţile şi localnicii sunt mulţumiţi
Afacerea este apreciată de către localnici. Una la mână, în momentul de faţă sunt 40 de angajaţi, majoritatea din zonă. Apoi, ceilalţi pot vinde animale sau asigura serviciile de care ferma are nevoie (materie primă, furaje, transport ş.a.m.d.).
Îngrijitorii pun suflet în tot ceea ce fac
Când vine vorba de hrană, nu se fac compromisuri
Ţarcurile sunt curăţate de mai multe ori pe zi
„Noi ne ocupăm strict de fermă, restul serviciilor le plătim. Considerăm vecinii parteneri, nu concurenţi. Integrarea în societatea locală este un principiu foarte important pentru noi” – a spus antreprenorul israelian.
Am luat legătura şi cu Ion Tănase, primarul comunei Buzoieşti, care ne-a spus că în patru-cinci ani de activitate nu a avut nicio problemă legată de ferma de viţei: „Nici cea mai mică problemă nu am avut-o cu Barad Investiţii, nu au fost plângeri din partea cetăţenilor sau din partea autorităţilor statului. Ba din contră: pentru noi, pentru comunitatea locală, chiar este un lucru bun că avem pe raza comunei un astfel de investitor. Sunt la această fermă 40 de locuri de muncă pentru oamenii din comună, se plătesc sume importante la bugetul local. Pentru noi este un avantaj să avem astfel de afaceri aici”.
Fototext: Flavius PETRESCU
„Taxi” pentru transportul laptelui în hală
În hală e curăţenie „lună”
Dispozitivul pentru hrănirea animalelor
