Mă opreşte pe stradă un cititor de presă – da, mai sunt câţiva! – să-mi reproşeze, mai, mai să-mi smulgă nasturele de la haină, că nu m-a auzit vorbind despre libertatea presei. Nici în ziar, nici la televizor, deşi a fost ziua libertăţii presei.

Amice! Vrei să fiu sincer, sincer? În felul dumitale ai dreptate. Dacă nu ca vechi jurnalist, măcar ca preşedinte de filială a UZPR ar fi trebuit să „marchez” ziua asta. Că presa, fără libertate, nu face doi bani. Dar nu ştiu cum se face, mi-e lehamite să mai mestec şi să amestec cuvinte, noţiuni despre libertate, democraţie, bla, bla, bla…

La urma urmei, vin şi te întreb şi eu, pe tine şi pe cei care mai cred în cuvântul scris, în adevărul pe care are pretenţia că-l caută şi-l rosteşte ori îl scrie omul de presă. Unde-i, domn’e, presa asta şi cine n-o lasă să fie liberă? A vulnerabilizat-o iremediabil dl Băsescu şi a declarat-o pericol naţional? Da, e adevărat! Dar nu a reuşit cine ştie ce lucru fostul preşedinte. Eventual, să mai strecoare câţiva ochi albaştri, feminini ori masculini, în branşa mass-media. Care, cum bine s-a văzut pe micul ecran, au fost nevoiţi să-şi dea jos pantalonii, să-şi smulgă tresele, să se autodemaşte şi apoi – ceva mai târziu, ca să mai uite lumea – să vireze spre politică, unde ne vor „tot binele din lume”, că n-au reuşit să ne fericească în calitate de exponenţi ai conştiinţei publice.

Ba, să mă scuzi amice, presa noastră e liberă cât cuprinde. Este atât de liberă că îşi taie singură craca de sub picioare, încălcând grosolan deontologia profesională, reinventând realitatea în loc s-o reflecteze, manipulând sau înşirând pe pagină ori pe micul ecran prostie după prostie, inepţie după inepţie, bălărie după bălărie. Să fim serioşi şi să recunoaştem că, procedând astfel, am ajuns să nu mai avem credibilitate, să nu mai fim nici pe departe a patra putere în stat. Am reuşit – din păcate, avea dreptate dl Valeca – să-i facem pe oameni să nu mai citească presa, să nu se mai uite la ştiri. De ce? Păi, pentru că „am minţit poporul cu televizorul”, dar şi cu ziarul. Cum este minţit acum la greu pe reţelele sociale. Scriem după ureche şi la comandă, iresponsabil. Dezinformăm fără pic de ruşine. Nu reflectăm realitatea, ci o ciopârţim ori o cârpim după cum vor muşchii noştri de redactori, de şefi ori de patroni. Să iasă banul! Şi chestia asta se vede, fiindcă n-o fac oameni de meserie, profesionişti, ci amatori, diletanţi, purtători ilegali de microfon ori de condei. Cine are de suferit? Păi, presa că este prea „liberă”, că este lăbărţată şi trunchiată, şi pusă pe şantaj, pe meliţa tabloidizării. Scandal şi iar scandal, execuţii pe eşafodul paginii de ziar, plătite nu gratuite, inventate nu adevărate. Coterie, nu alta!

Da, ştiu! Ai să mă întrebi de ce nu-i punem la punct noi, din interior, pe iresponsabilii ăştia? De ce nu creăm un organism propriu de salvgardare? Că avem o uniune profesională de creaţie!

Bună întrebare! Chiar, de ce? 

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio