Advertisement
Între naştere şi moarte ne trăim existenţa într-o încremenire de energie şi lumină, numită corp. Un vector al sufletului, nimic mai mult. Atât naşterea, cât şi moartea se produc lent, cu mult înainte ca noi să luăm aminte! Când am luat cunoştinţă de propria zidire, când ajungem la cunoştinţa valorii de sine, deja murim în fiecare zi câte puţin… Între naştere şi moarte se aşază viaţa, cu permanenţa ei opţiune între bine şi rău, între iubirea de divinitate şi abandonul către diavol. Viaţa e ca un dar de la Dumnezeu, nu un teatru de luptă! Trăieşte-ţi clipa!…
Gheorghe FRANGULEA
Advertisement