În contextul instituirii stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, există posibilitatea, adoptării unor soluţii de către angajatori, pe de o parte, iar, pe de altă parte, a adaptării la acestea, de către angajaţi, soluţiile având drept scop diminuarea impactului economico-social.
Astfel, în actualul sistem legislativ naţional, ne-a transmis ITM Argeş, sunt identificate două soluţii: telemunca şi munca la domiciliu.
În cazul în care se optează pentru telemuncă, modalitatea de desfăşurare a activităţii în regim de telemuncă este stabilită în legislaţia naţională prin Legea nr. 81/2018.
Prin această formă de organizare a muncii, orice salariat care desfăşoară activitatea în regim de telemuncă prestează activităţile specifice funcţiei deţinute în cadrul locului de muncă organizat de angajator, de la distanţă, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, în baza unui contract individual de muncă, sau a unui act adiţional la acesta. Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor, aşadar, în condiţii normale, aceasta se prevede în mod expres în contractul individual de muncă, odată cu încheierea acestuia, sau printr-un act adiţional înregistrat în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (Revisal) anterior datei la care începe să producă efecte. Cu titlu de excepţie, este important de menţionat că, prin art. 48 din Codul muncii, se prevede în mod expres posibilitatea angajatorului de a modifica temporar locul şi felul muncii fără consimţământul salariatului.
În ceea ce priveşte munca la domiciliu, contractul individual de muncă la domiciliu are ca specificitate locul unde angajatorul este de acord ca salariatul să îşi desfăşoare activitatea. Noţiunea de domiciliu trebuie privită în sens larg, în concret putând fi vorba despre reşedinţa salariatului, locuinţa statornică a acestuia, sau un alt loc în care salariatul înţelege să îşi desfăşoare activitatea, diferit de spaţiul de muncă organizat de angajator. Modificările operate cu privire la locul muncii se impun a fi înregistrate în Revisal anterior datei la care încep să producă efecte. Şi în această situaţie sunt aplicabile excepţiile menţionate anterior. Principala diferenţă între munca la domiciliu şi telemuncă este dată chiar de locul în care salariatul urmează să îşi desfăşoare activitatea, în cazul telemuncii salariatul nefiind limitat la locul de domiciliu sau la reşedinţa acestuia, activitatea putându-se desfăşura în orice loc ales de salariat, în condiţiile legii şi ale contractului individual de muncă/actului adiţional/dispoziţiilor angajatorului. O altă diferenţă majoră este dată de modul de organizare al programului de lucru. Spre deosebire de telemuncă, în cazul contractului de muncă la domiciliu salariatul îşi va stabili după propria voinţă programul de lucru în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu. „Această flexibilitate a programului poate constitui un avantaj al muncii la domiciliu în condiţiile actuale. Şi în cazul muncii la domiciliu, salariul va fi în continuare plătit de către angajator”, precizează ITM Argeş.
