După bolile cardio-vasculare şi cancer, una dintre afecţiunile frecvent întâlnite în Argeş este diabetul zaharat. Conform ultimelor statistici, figurează în evidenţele medicale peste 37.000 de argeşeni, adică 12,5% din totalul populaţiei. Numărul real este însă mai mare, fiindcă sunt destule persoane care nu au descoperit încă faptul că suferă de această boală, deşi un set de analize de rutină ar fi suficient pentru investigaţii suplimentare şi diagnostic de la un specialist diabetolog.
Astfel, medicii atrag atenţia cu privire la prevalenţa şi estimările conform cărora numărul bolnavilor de diabet va fi şi mai ridicat, în principiu din cauza stilul de viaţă nesănătos: alimentaţie de proastă calitate şi lipsa exerciţiului fizic.
Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului nostru, dr. Mihaela Găvănescu, medic primar diabetolog, ne-a oferit o serie de informaţii cu privire la consecinţele grave ale diabetului, ale tendinţelor la nivel local şi global, cât şi referitoare la posibilităţile actuale de tratament.
– Cum stăm cu diabetul, în cifre?
– Conform studiilor de specialitate, în România cel mai elaborat fiind „PREDATORR” (făcut de prof. dr. Maria Moţa), 11,6% din populaţia la nivel naţional suferă de diabet. La nivel mondial, procentul este mai mic, de 8,3%. Iar aşa cum aţi menţionat, la nivel de judeţ stăm prost comparativ, fiindcă 12,5% dintre argeşeni sunt în evidenţele medicale cu această afecţiune. Este un judeţ cu prevalenţă mare. Estimăm că aceştia reprezintă 80% din totalul celor afectaţi, 20% fiind încă nedepistaţi, necunoscuţi. La nivel global, conform unui raport pe 2017, erau în lume 422 milioane diabetici. Se estimează că vor fi peste 624 milioane diabetici în anul 2040.
– Care sunt implicaţiile directe şi indirecte ale acestei afecţiuni?
– În primul rând, diabetul se asociază cu o serie de complicaţii acute (come diabetice sau hipoglicemice) şi cronice (neuropatii, retinopatii, boală cronică renală, boală cerebrală), afecţiuni cronice: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, boli arteriale, accidente vasculare), afecţiuni neurologice, sindrom metabolic (obezitate, dilipidemie, alterarea toleranţei la glucoză, hipertensiune). Netratat, diabeticul aproape sigur va suferi de una sau mai multe asemenea afecţiuni. Din acest motiv, când un pacient este descoperit cu diabet, e nevoie să fie tratat de o echipă multidisciplinară în care să coopereze: medic de familie, diabetolog, cardiolog, chirurg, nefrolog. Pe fondul prevalenţei diabetului, a apărut în domeniul medical o specialitate nouă – podiatria. Ţinta este piciorul diabeticului care suferă diverse complicaţii date de afectarea nervilor şi arterelor, amputaţii, răni ş.a.m.d.
– Cum descoperim diabetul?
– Cu un set de analize uzuale, unde intră şi glicemia. Dacă valoarea glicemiei nu este bună (> 110 mg%), trebuie ca pacientul să se adreseze medicului de familie care îl va îndruma către un specialist. Este foarte important ca diabetul să fie descoperit din timp, fiindcă pacientul diabetic poate dezvolta, cum spuneam, o complexitate întreagă de afectări organice. Odată descoperit, diabeticul trebuie să ţină cont de sfaturile medicilor: dietă, exerciţiu fizic şi medicaţie.
– Care sunt principalele semne de diabet?
– Semnele de boală, în cazul copiilor şi adulţilor tineri, sunt foarte vizibile, debutul fiind unul destul de violent: sete excesivă, urinare frecventă, scădere în greutate fiindcă se produce o topire a masei musculare din cauza deficienţei de prelucrare a glucozei. Iar glucoza este benzina corpului. Pe înţelesul tuturor, la diabet, ai glucoză, dar nu are cine să o prelucreze (insulina). Ai combustibil, dar nu îl poţi folosi, iar organismul topeşte ce poate. Acest segment de populaţie reprezintă mai puţin de 15% din totalul diabeticilor. Cei mai mulţi, undeva la 80 – 90%, sunt adulţii de peste 40 de ani şi vârstnicii. În cazul acestora, semnele sunt foarte şterse şi indică posibile alte afecţiuni. Spre exemplu, rănile se vindecă mai greu, au mâncărimi, văd mai prost, îi dor picioare, au amorţeli, cârcei sau înţepături (din pricina neuropatiei diabetice). Uneori, îi descoperi după ce au cinci sau mai mulţi ani de boală neştiută. Ajung la alţi medici specialişti care, în urma analizelor, constată că trebuie îndrumaţi la diabetolog.
– Cum primesc pacienţii vestea?
– Un diabetic nu este puternic afectat psihic, fiindcă una e să-i spui unui pacient de 40 de ani, în caz de diabet, „dacă te îngrijeşti mai trăieşti până la 80 de ani”, alta e să-i spui „nene, ai cancer şi în şase luni te-ai curăţat”. Sigur, nu e plăcut pentru noi, dar nici nu e o tragedie. Diabetul e mai greu la copii, fiindcă dieta e strictă şi ei îşi doresc dulciuri, tot felul de alte mâncăruri pentru care au interdicţie sau trebuie cantitatea măsurată. Familia are un rol important în a sprijini pacientul cu diabet, mai cu seamă în cazul tinerilor.
– Ce tratament trebuie urmat?
– Sunt două tipuri de tratament. Pentru diabetul zaharat de tip 1 se face insulină, iar în tratamentul diabetului de tip 2 sunt o multitudine de medicamente orale. În momentul de faţă, prin Programul Naţional de Diabet, pacienţii au acces la medicaţie modernă, eficientă, de foarte bună calitate. Deşi se cheltuie doar 175 euro/an/pacient, în ultimii ani constatăm că pacienţii care urmează tratamentul sunt bine echilibraţi. Cu condiţia să respecte recomandările medicilor. La cei cu pastile, dieta nu este atât de riguroasă precum la pacienţii pe insulină, lipsesc zahărul şi grăsimile animale, iar pâinea, cartofii, lactatele şi fructele se mănâncă cu măsură. 80% dintre adulţii vârstnici sunt şi obezi. Activitatea fizică este foarte importantă, în limita stării de sănătate. O complicaţie serioasă este şi hipoglicemia care produce transpiraţii, tremurături, tulburări de vedere şi poate duce către comă hipoglicemică şi deces. S-au făcut greşeli cu persoane diabetice cu hipoglicemie cărora trebuie să li se administreze zahăr/glucoză, oral sau cu perfuzii. Dacă familia nu este bine informată, pacientul are o asemenea manifestare şi cu toate acestea nu primeşte zahăr (oamenii considerând că nu are voie), poate surveni decesul.
– Au argeşenii unde să se trateze aici?
– Sunt 13-14 diabetologi în Argeş. Deşi par puţini, ţineţi cont că în urmă cu 20 de ani erau vreo doi. Dar diabeticul nu vine zi de zi la consult, fiindcă odată instituit tratamentul, ei pot fi urmăriţi de medicul de familie. Dieta şi stilul de viaţă, alături de medicaţie, sunt esenţiale în obţinerea unui echilibru metabolic care îndepărtează perspectiva apariţiei complicaţiilor cronice. Medicaţia este pe toată viaţa, fiindcă boala nu se vindecă.
– Sunt mai bune tratamentele din Occident?
– Practic, avem tot ce există ca medicaţie la nivel mondial, inclusiv posibilitatea de a-şi controla glicemia cu ajutorul testelor şi, mai nou, a sistemelor de monitorizare glicemică continuă. De aproximativ o lună, copiii şi tinerii au acces la nişte aparate care determină glicemia în mod continuu şi astfel li se poate doza insulina în aşa fel încât să fie echilibraţi. De asemenea, pompele de insulină pot asigura un foarte bun echilibru. Este un pas înainte pentru a fi bine trataţi. Avem tot ce există în America, în Vest, nu se pune problema tratamentului, doar că oamenii trebuie să fie informaţi şi responsabili – în primul rând pentru ei înşişi.
