E un spectacol jenant! Ce se întâmplă, mai ales când e vorba de alegeri, a intrat deja în obişnuinţa urbei. Universitatea Piteşti nu alimentează cu atâta aplomb bursa ştirilor decente – studenţi excepţionali, cu legitimare profesională europeană, cadre didactice cu lucrări ştiinţifice de referinţă pe plan european, cu puncte de vedere citate în lucrări/cercetări internaţionale, ca bunuri ştiinţifice universale, câştigate definitiv în diferite domenii – ci o bursă a celor mai meschine bârfe, improprii mediului universitar. Este evident că un asemenea climat trage în jos prestigiul Universităţii, aruncă o umbră şi pe activitatea unor colegi demni de toată stima şi exprimă şi o anumită calitate a procesului de învăţământ, calitate care se vede în topul naţional al universităţilor.
Paradoxal, efortul de a finaliza un sediu multifuncţional nu s-a împlinit pe deplin pe plan profesional. Din interiorul facultăţilor, sau, hai să zicem, din interiorul unor facultăţi, nu răzbate un aer universitar pur, cum ne-am aştepta, ci unul încărcat de (r)umori, cam ca la o şcoală sătească, unde s-au format grupuri de presiune, fie cu iz politic, fie cu conotaţii morale – toate, de fapt, expresia unor războaie personale, de o sterilitate ce atrage atenţia prin caracterul lor nociv.
Bătălia pentru posturi de conducere, de la facultăţi, la Senat şi la Rectorat, pare a nu mai întruni strict criterii decente, de competenţe universitare, ci mai mult de orgolii, de revanşă; mai mult se „strigă” decât se argumentează, înseşi argumentele, atâtea câte sunt, pierzând din greutate într-un climat departe de cel academic.
În ochii argeşenilor, pe măsură ce sediul se împlinea din punct de vedere al spaţiilor (generoase, altfel), aici, la Piteşti, se construia o speranţă: aceea a existenţei unui centru universitar competitiv, loc în care tineri din acest areal (care nu cuprinde doar Argeşul) să-şi găsească locul de formare intelectuală.
Din varii motive, Universitatea Piteşti a pierdut din acest teren. Privesc, ca şi altădată, pe un clasament oficial şi întâlnesc „universitatea noastră” (căci scriu cu obidă, nu demolator!) abia pe locul 31 din 73 de competitori.
Ba, mai mult, întâlnesc facultăţi clasate, tot oficial, drept „proaste”… Continuă, însă, să contrasteze – de data aceasta, pozitiv – Facultatea de educaţie fizică şi sport, nominalizată – bravo cadrelor didactice! – drept „foarte bună”. În mediocritatea învăţământului românesc, aşadar, ocupăm locuri care îndeamnă la meditaţie şi pune concursurile pentru Senat şi Rectorat într-o altă perspectivă de responsabilitate!
Am avut curiozitatea să consult World University Ranking, un clasament mondial al universităţilor. Abia după locul… 500 – Universitatea „Babeş Bolyai”! Pe locul întâi – California Institute of Technology; pe locul al doilea – Universitatea Oxford; pe locul al treilea – Stanford University. Pe patru – Cambridge University. România este cam departe. Universitatea Piteşti, atât de roasă de metastazele orgoliilor, şi mai departe!
Ce este de făcut? Să se închidă orice oportunitate „fabricilor de diplome”, să revină spiritul academic concurenţial, susţinut de cadre universitare interesate – şi nu mă refer doar la Piteşti! – nu de ranguri administrative, ci de trepte de competenţă profesională recunoscute internaţional!
Autor: Traian Ulmeanu
P.S.1 În ultimul timp, despre Piteşti se ştie doar atât: E-coli la Pediatrie şi concursul pentru rector la UPIT. Semnificativ!
P.S.2 Grea agendă pentru noul rector!
