Armata franceză nu mai face război de mult timp. Doar intervenţii. Acesta este motivul pentru care din ce în ce mai mulţi tineri fără vreo meserie se angajează ca soldaţi. Misiunile peste hotare, cu deosebire în Africa, sunt făcute mai ales de Legiunea străină. Acest corp are o mare reputaţie şi către el se îndreaptă imigranţii străini care vor să rămână în Franţa. Şi să devină francezi după cei cinci ani de serviciu. Dar unii tineri francezi care se angajează, dacă nu le place, dezertează. Principalul motiv este viaţa strictă şi bine organizată cu care tinerii nu mai sunt foarte obişnuiţi azi. În 2017 s-au înregistrat 1.544 cazuri de dezertare. Justificarea tinerilor care nu mai vor să poarte uniforma este că nu înţeleseseră realitatea meseriei respective. Se consideră că un soldat a dezertat după şase zile de lipsă din cazarmă. După cum vedeţi, folosesc masculinul pentru a trata acest subiect, dar sunt şi femei care fac parte din grupurile de dispăruţi. M-am informat la Direcţia afacerilor penale militare din ministerul de resort. Unele dosare sunt abandonate dacă persoana aduce un certificat medical.
În timp de pace, pedeapsa pentru dezertare este de trei ani de închisoare. Armata franceză are azi peste 200.000 de soldaţi (informaţie confidenţială). Sunt recrutate aproximativ 25.000 de persoane pe an. Unii rămân.
Şi-acum după 70 de ani, da, da, 70, pot să vă spun de ce eu nu am făcut armată în România. Dar, vă rog, e tot confidenţial. Eram reporter la „Sportul Popular”, ziarul cel mai citit din Republica Populară Română. Aveam mai puţin de 20 de ani. Nu vă spun cât ca să nu faceţi socoteala cât am acum… Am primit acasă o convocare la Cercul Militar pentru încorporare. Pe vremea aceea, armata dura trei ani. I-am spus unei colege de redacţie ce mi se întâmplă. Ea m-a sfătuit să mă prezint la convocare în ziua cutare. Zis şi făcut. Când am ajuns la Cercul Militar trebuia să bat la un geam aflat la vreo doi metri înălţime. Ceea ce am făcut, s-a deschis geamul şi o mână de bărbat mi-a luat convocarea şi mi-a spus să intru. În biroul lui mi-a arătat un dulap metalic pe care scria DECEDAŢI. Şi m-a întrebat dacă am citit eticheta de pe dulap. După care a pus dosarul meu înăuntru şi cu asta mi-am terminat serviciul militar. Era soţul colegei mele de serviciu. I-am invitat la o masă la „Pescăruş”, pe malul lacului Herăstrău.
