În decembrie 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, aşa cum ieri s-au împlinit 159 de ani de la Mica Unire. Am avea, aşadar, motive de bucurie, motive de sărbătoare, dar care e starea de spirit generală? Suntem mai degrabă dezbinaţi decât uniţi în aproape toate aspectele vieţii noastre…
Îngrijorare
Putem spune că suntem mai „dezuniţi” ca niciodată pentru că:
– nu avem nici acum o autostradă care să ne lege de Ardeal şi de Europa, iar decalajul de dezvoltare dintre diferite regiuni ale ţării este uriaş; în plus, sunt îngrijorări majore şi privind autostrada Bucureşti-Piteşti care a ajuns plină de gropi;
– s-a adâncit decalajul social, în acest moment bugetarii părând favorizaţi în raport cu „privaţii” care, de fapt, ţin greul economiei;
– avem peste 16.000 de argeşeni plecaţi la muncă peste hotare şi câteva milioane de români peste graniţe; aceştia şi-au lăsat aici soţii, copii, părinţi, bunici;
– vecini care altădată s-au înţeles se ceartă acum pe pământ; Prefectura are mii de dosare pe rol, la fel şi instanţele de judecată;
– tot mai multe dintre valorile la care am ţinut cu toţii sunt desconsiderate; de exemplu, până şi soţii, în familie, au ajuns să stea, fiecare, pe telefon pe Facebook în loc să comunice între ei;
– decalajul dintre mediul urban şi cel rural este mare, iar gradul de sărăcie la ţară pe măsură; în loc să aibă proiecte pentru dezvoltarea localităţilor, politicienii se ceartă pe ciolan şi se laudă cu producţiile agricole conjuncturale;
– protestele de stradă arată că nu doar în plan politic sunt opinii total diferite (normale, într-un fel), ci şi în societate: dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră, pare să fie motto-ul momentului.
Aşadar, sunt destule motive de îngrijorare. Oare cine va avea puterea să-i reunească pe oamenii acestei ţări şi să le redea mândria de a fi români? Va exista, oare, o astfel de forţă? Sau vom fi tot la mila centrelor de putere de peste graniţe care ne dictează felul de a trăi?
