Păreri politice are oricine la Paris: în metrou, la cafenele şi la cantina întreprinderii. Pentru a le putea exprima oficial se organizează alegeri primare. Adică fiecare dintre cele două tabere, dreapta şi stânga, fac alegeri înaintea celor oficiale pentru a-l desemna pe cel care-i va reprezenta cel mai bine. Cam ca Trump-Hilary, dar sunt mai mulţi.
Aseară s-au înfruntat, câteodată confruntându-se, la televizor cei şapte pretendenţi la locul cu speranţe. E adevărat că după greşelile politice, economice şi comportamentale ale lui Hollande, e sigur că şansele lui sunt minime. Au participat la această dezbatere Alain Juppe, primar al oraşului Bordeaux, şi François Fillon, ambii foşti prim miniştri, Nicolas Sarkozy, fost preşedinte al Republicii, şi alţii mai puţin cunoscuţi care dau din coate ca să-şi facă un loc: Bruno Le Maire, simpatic, dar atât, Nathalie Kosciusko-Morizet (7%), singura femeie, Jean-François Copé (3%), cu familia care se trage de prin Galaţi şi, în fine, surpriza, Jean-Frédéric Poisson, preşedintele partidului creştin democrat de care n-a auzit nimeni şi căruia i se dau şanse de… 1,5%. Dar Poisson (peşte în franceză, dar asta nu-i vina lui) este un politician ultraconservator şi antiliberal, deci care nu vrea să schimbe nimic. A apărut mai calm şi mai puţin stresat decât concurenţii săi, pentru că nu avea nimic de pierdut. Cel mai calm. Ceea ce nu i-a adus mai mult de 6% de aprobări.
Sondajele publicate imediat după emisiune îl dau pe Alain Juppé învingător, cu un progres de 5 puncte în clasamentul ascultătorilor satisfăcuţi de programul său politic. Sarkozy vine pe locul doi, cu numai 21%.
Dar ieri a avut loc un alt eveniment important. Preşedintele Hollande s-a scuzat că ar fi spus despre magistratura franceză că „este o instituţie de laşitate. Aşa sunt toţi procurorii, înalţii magistraţi, care se ascund şi fac pe virtuoşii.” După Sarkozy care îi comparase pe magistraţi cu „mazăre fără gust”, eu aş prefera să nu am de-a face cu vreun tribunal.
Deci nu mai fur. Decât idei.
Alex HOROVEANU
