Cine face istoria? Unde găsim adevărul ei? De unde ne luăm informaţia certă? Sunt doar o parte dintre întrebările cu care moderatoarea Cristina Munteanu și Mihai Golescu, directorul cotidianului „Argeşul”, l-au provocat pe omul de vastă cultură Sevastian Tudor. Doctor în istorie, publicist, cu o mare experienţă căpătată în calitatea de muzeograf, apoi de director al Teatrului „Al. Davila”, pasionat deopotrivă şi de istoria clubului FC Argeş, invitatul emisiunii „Subiect de presă”, difuzată vineri la ora 15 de Antena 3 Piteşti, a fost la înălţimea aşteptărilor. Nu se putea crea decât un dialog savuros, memorabil.
Dictatura Covid-ului
„Nu vremurile sunt sub noi, ci bietul om sub vremuri”, spunea cronicarul Miron Costin. Iar astăzi, în perioada pe care o traversăm, atât de agitată din toate punctele de vedere, parcă mai mult decât oricând tindem să-i dăm dreptate cărturarului din vechime. Mulţi dintre noi am trăit schimbarea de regim politic din 1989, tranziţia, saltul tehnologic uriaş la nivel planetar de care beneficiază şi românii şi iată, sub ochii noştri, „noutăţile” aduse de pandemie. „Dictatura regelui Carol, cea comunistă… şi iată, putem vorbi azi de o dictatură a Covid-ului! Putem spune asta?” Întrebare provocatoare adresată de directorul Mihai Golescu, interesat de o „paralelă” între perioada războiului şi cea de azi, şi atunci, şi acum fiind vorba despre o criză! Istoricul şi-a spus părerea: „Este destul de greu de făcut o paralelă între cele două perioade. Noi nu am fost pregătiţi din niciun punct de vedere pentru o aşa mare criză cum este această dictatură a Covidu-ului cum aţi numit-o! Plus că acum avem un război de tip nou. Înainte ştiam cine ne este inamicul. Pe când acum este vorba despre un duşman invizibil!”
20 ani la „cârma” teatrului
În anii tulburi de după Revoluţia din 1989, Sevastian Tudor era chemat de mai marii judeţului să conducă una dintre cele mai reprezentative instituţii de cultură: Teatrul „Al. Davila”. Perioada de tranziţie şi-a pus amprenta şi asupra actului artistic. S-a schimbat gustul publicului. Sub influenţa „standardelor europene” au crescut pretenţiile spectatorilor iar teatrul trebuia să se adapteze din mers. A reuşit cu sub coordonarea lui Sevastian Tudor care s-a aflat la timona instituţiei vreme de 20 de ani! După ce a renunţat la funcţie, istoricul s-a retras din prim planul spaţiului public. Petrece multe ore zilnic studiind arhive ori la masa de scris. Timp prielnic pentru aşternerea pe hârtie a gândurilor şi comentariilor, pornite de la informaţia strict istorică. Rodul muncii sale are un titlu: „Judeţele Argeş şi Muscel în perioada celui de-al Doilea Război Mondial”, carte lansată de curând.
Ospitalieri cum nu sunt alţii
Cum se trăia în spaţiul argeşean şi muscelean în perioada interbelică şi cum au receptat bunicii şi străbunicii noştri vestea intrării României în război? „Pe atunci, ne aflam într-o perioadă a dezvoltării economice în România şi desigur în Argeş-Muscel până în 1938-1939, anii de vârf ai creşterii economice. Apoi a început să se simtă criza. Era generată de producţia în scădere, de armată, foarte mulţi argeşeni şi musceleni au fost mobilizaţi, au venit foarte mulţi polonezi refugiaţi din ţara lor, au venit cehi, basarabeni… Apoi a început războiul cum se ştie. O parte dintre instituţiile statului din Bucureşti s-au mutat la noi în Argeş, iar unele din Piteşti s-au mutat la ţară”. Ospitalitatea a fost cuvântul de ordine care i-a caracterizat pe argeşeni. Din nefericire, astăzi, în timp ce polonezii ori grecii spre exemplu sunt naţionalişti, în România, cuvântul „patriotism” şi-a pierdut mult din valoare de odinioară. „Noi am uitat să mai folosim cuvântul „patriotism”, cuvânt care în sine s-a demonetizat. Nu doar să îl folosim, ci să ne comportăm ca nişte patrioţi. Abila jurnalistă Cristina Munteanu a găsit explicaţia: „În rândul tinerilor, patriotismul nu mai este ce era pentru alte generaţii, nu din vina tinerilor de azi pentru că ei au crescut în cultul noţiunilor de Uniune Europeană, de integrare, să fim cetăţeni europeni!” O rază de speranţă de la celălalt capăt al mesei: „Poate cu timpul ne vom recăpăta mândria naţională!”, şi-a exprimat convingerea directorul Mihai Golescu.
Se va separa judeţul nostru?
După 1990 s-a vorbit despre „împărţirea” judeţului nostru în două, „Argeş” şi „Muscel”. Directorul Mihai Golescu a abordat subiectul pentru a afla părerea invitatului despre necesitatea „ruperii” administrative pe care şi-o doresc mulţi nostalgici ai vremurilor apuse. „În perioada interbelică erau două judeţe, dar din 1948 au fost unite. În 1968 s-a înfiinţat regiunea Argeş, apoi s-au declarat judeţele într-o nouă reîmpărţire a regiunilor. Prin 1992 a fost o discuţie mai amplă şi a apărut ideea de a reîmpărţi judeţul, pentru separarea Muscelului, dar totul a rămas la nivel de discuţie care, după părerea mea, nu îşi are rostul să fie pusă pe tapet acum când sunt alte probleme mult mai importante de rezolvat”, a închis tema invitatul.
Pe cine să credem?
Au apărut o sumedenie de cărţi, oferta este bogată pentru pasionaţii istoriei. Dar care sunt cele adevărate, în condiţiile în care despre acelaşi personaj sau eveniment datele sunt contradictorii? Cristina Munteanu a amintit de „vaşnica” dispută: unde a fost prima capitală a Ţării Româneşti, la Câmpulung sau la Curtea de Argeş? Deşi a dorit să fie împăciuitor cu ambele „tabere”, admiţând că elevii învaţă uneori lucruri total opuse despre acelaşi subiect în funcţie de manualul din care citesc, Sevastian Tudor a spus pe ton sentenţios că „totuşi prima capitală a fost în Cetatea Basarabilor, la Curtea de Argeş!” Cât priveşte adevărul istoric, prof. Sevastian Tudor îi îndeamnă pe toţi cei care citesc cărţi de istorie să fie atenţi, să verifice de unde a pornit informaţia! Să vadă trimiterile la documente! Să judece şi în funcţie de numele editurii, dacă are credibilite sau nu.
Dacii au dus bronzul în nordul Europei
Suedia! Este pentru mulţi un punct de reper al civilizaţiei. Cei care ajung acolo admiră această ţară. Suntem noi românii mai prejos? La prima vedere, noi balcanicii şi cei din nordul Europei facem parte din „lumi” diferite, însă între România şi Suedia, ţările de astăzi, există o legătură istorică, surprinzătoare! A descoperit-o invitatul emisiunii care a ajuns pe tărâm scandinav pe când conducea Teatrul „Al. Davila”. Un turneu acolo i-a prilejuit directorului întâlniri cu ambasadori şi oameni de cultură suedezi. Din discuţiile cu ei s-a născut ideea unei cărţi care să reflecte legăturile dintre cele două popoare care, aparent, nu au nimic în comun. După ce s-a retras din activitate, Sevastian Tudor a început documentarea. A găsit într-o carte din 1425 o informaţie preţioasă: pe o hartă, o parte din nord-estul Scandinaviei era denumită Gaţia! Şi a descoperit mai multe asemănări lingvistice. Dar nu doar atât! Pentru telespectatorii Antenei 3 Piteşti, Sevastian Tudor a adus o „ştire-bombă”: „Bronzul a fost adus în ţările scandinave de către daci! Ei nu l-au cunoscut până când dacii nu au ajuns în acele ţinuturi. Am cercetat documente din care reiese că după cel de-al doilea război daco-roman, dacii au plecat şi ei în alte părţi ale continentului ajungând şi în spaţiul Suediei de azi!” A povestit invitatul care recent şi-a lansat o carte: „Contribuţii privind relaţiile româno-suedeze de-a lungul vremii”. Între paginile lucrării autorul a demonstrat cu lux de amănunte cum strămoşii noştri au ajuns pe îndepărtatele meleaguri ale Scandinaviei. Cu alte cuvinte, exodul din ultimii 30 de ani al românilor în toate zările pământului nu e ceva nemaipomenit. „Ce este a mai fost, ce a fost va mai fi, nu e nimic nou sub soare…”, cum aflăm din Sf. Scriptură. Iar la întrebarea referitoare la singurătatea nostră în faţa istoriei, loc de răspuns ar ţine gândul lui Lucian Blaga din finalul cărţii „Spaţiul mioritic”: „Noi nu suntem nici de la Răsărit, nici de la soare-apune. Noi suntem aici unde suntem, cu toţi vecinii trăind împreună, pe un Pământ de cumpănă!”
