Societatea în care trăim se află într-o criză majoră. Nu era nevoie de congresul deplorabil, de duminică, al unui partid aflat la guvernare ca să ne dăm seama de asta. Chestiunile sunt mult mai profunde. În opinia sociologilor – de la care aşteptăm analize şi explicaţii în astfel de vremuri haotice – ele ţin de violenţă.

În „Istoria violenţei„, carte pe care ne-o recomandă sociologul Octavian Mihail Sachelarie, autorul, Jean Claude Chesnais, face referire şi la tipul de violenţă care ne interesează: violenţa statului asupra cetăţenilor săi. Adică exact ce se petrece în aceste timpuri în România, unde nu mai este luat în considerare aşa-numitul contract social. Într-un astfel de contract, statul trebuie să respecte legea fundamentală, Constituţia, să le asigure oamenilor bunăstare, iar cetăţenii, la rândul lor, trebuie să respecte normele şi regulile după care funcţionează societatea. Or, la ora actuală, între cele două părţi este un conflict major!

Cetăţeanul vede statul ca pe un agresor, iar statul nu face mare lucru pentru a îndrepta această situaţie! Care ar fi soluţiile? Păi, elementele de solidaritate socială şi umană – spune adesea sociologul Sachelarie – dar acestea sunt posibile doar în jurul unor idei generoase, unor proiecte de dezvoltare economică, socială, culturală, unui proiect de ţară, dacă vreţi. Proiecte pe care, chiar dacă le avem, oamenii nu le văd! 

Uite, de pildă, există un Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă, dar cetăţenii habar n-au ce e cu el, se construiesc autostrăzi (în sfârşit!), dar nimeni nu le cere oamenilor părerea. Şi aşa mai departe. Or, fără să se ţină cont de om, de devenirea umană, în ţară vom avea o populaţie îmbătrânită, bolnavă, needucată, fără sens. Oamenii neinformaţi, neinstruiţi, cu care tu, politician iresponsabil, nu ai legătură, nu pot participa eficient la un proiect de ţară, la o idee generoasă!

Într-un astfel de context, generaţiile vor fi din ce în ce mai rupte de realitate. Doi-trei ani pierduţi – ca în cazul aşa-zisei şcoli on-line pe timp de pandemie – sunt imposibil de recuperat. Înseamnă descalificare în această lume imprevizibilă, greu de controlat. 

Revin, deci, la nevoia de solidaritate în jurul unor idei şi proiecte. Unul dintre ele ne e aproape, e colea, în centrul Piteştiului, în faţa Bibliotecii Judeţene. Directorul instituţiei, Octavian Mihail Sachelarie, ne invită mâine la un Târg de C’arte, ediţia a IV-a. E o idee, e cu oameni, e pentru oameni. E pentru liniştea şi sănătatea noastră. 

Distribuie pe Facebook