Mă duc la film, la teatru şi la concerte de atâţia ani. Aşa că, inevitabil, pot să compar, în câteva rânduri, publicu` de ieri cu cela de azi. Iată-le mai jos:
Era bucurie, ţel şi o mândrie să vezi un spectacol. Te-mbrăcai frumos şi veneai la timp. Intrai în sală sfios. Cătai locu` de pe bilet respectuos, te aşezai atent şi nu mişcai pân` la sfârşit. Nu bântuiai printre rânduri haotic, deranjând despotic. Nu te foiai aiurea, ca azi şi nici în şoaptă măcar nu vorbeai. Nu frecai ostentativ şi constant telefonu`. Nu râdeai inept şi nu sfidai p-ăi din jur în vreun fel. Ca să nu-ţi pună imediat eticheta ”needucat”…
Acuma, e invers. Te dai ”cetăţean european”. Doar cu drepturi, fără-ndatoriri. Faci orice, oricum, oriunde, făţiş. Că e libertate, nu? Şi democraţie, rea, fi-r-ar să fie. Că banu` vorbeşte şi bogat păzeşte. Iară politeţea, autocenzura lăsate-s deoparte sfruntat. Iscându-se astfel, în speţă, disconfort, neplăcere şi iritare din plin…
Venim la concert ca să-l ascultăm. Să ne pătrundă în suflet şi-n gând. Nu să etalăm mobilele frapant, voit, deranjant. Îl comentăm după. La teatru, la film, ca să le vedem. Afară, apoi, le evaluăm. Bunu` simţ elementar, dacă-l avem, ne obligă la respect pentru scenă, ecran şi lumea din sală. Căci, până şi la birt, să fii ponderat se cuvine. Nu te-mbeţi, nu faci scandal. Darmite-ntr-un lăcaş de cultură, templu al spiritului în căutare de hrană anume… Am zis, nu am dat cu paru`, că m-am săturat. Fără supărare, ci cu luare-aminte. Pentru ceia care nu prea stau cuminte…
Adrian SIMEANU
