Despre greva din învăţământ. La trecutu-ți mare… mare dezbinare
Lipsa de unitate din sistemul de învățământ a împărțit profesorii în două tabere: cei care fac grevă și cei care nu fac grevă! Primii nu au voie să afecteze orele unde ceilalți, colegii lor, intră la clasă. Un orar special nu se poate face în aceste condiții, iar copiii vin la școală în funcție de opțiunea profesorului de a adera sau nu la grevă. Mai mult, greviștii instigă la denigrarea imaginii celor care nu s-au aliat protestului, considerând motivele lor simple „pretexte”. În altă ordine de idei, în afara școlilor, părinții – în special ai celor mici – caută soluții pentru copiii lor, supraveghere și siguranță măcar, că învățătura trece oricum pe locul doi. Nimeni nu-i învoiește de la locul de muncă pentru că au copilul singur acasă pe timpul grevei generale!
Este, ca să folosim un termen la modă, un bullying general!
Cifrele spun că 70% dintre profesori sunt în acest moment în grevă generală, așa anunță sindicatele. Oficialii din Ministerul Educației afirmă că procentul nu depășește 60%. Fără să cunoaștem cifra exactă, putem estima că mai mult de jumătate dintre profesori nu intră la ore în aceste zile. Sunt obligați să stea în școală, deși nu sunt plătiți pe timpul grevei, ceea ce pare un paradox. Prin urmare, cei care se luptă pentru mărirea salarială au, deocamdată, o singură certitudine – aceea că nu vor fi plătiți câteva zile, salarii/sporuri/navetă și alte indemnizații. Acesta este și cel mai important motiv invocat de cei care nu fac grevă. Ei spun că oricum protestul e degeaba, nu vor obține nimic de la guvern, mai mult, că nici sindicatele „nu sunt prea ortodoxe” în această intermediere. Ei spun că au salarii mici, rate la bănci, au membri de familie cu probleme medicale costisitoare etc., așa că nu își permit să lase ziua să treacă fără să câștige un ban, câtuși de puțin. Rara avis, în acest context, este dascălul care se gândește cu adevărat la copii, care se gândește că nu mai are timp să-și predea materia sau că elevul trebuie pregătit mai intens tocmai acum, în preajma închiderii anului școlar și a examenelor. Nemulțumirile profesorilor nu ar trebui să afecteze elevii, în niciun caz, ei nu au niciun amestec în acest conflict. Altă supărare a greviștilor este cauzată de faptul că ar trebui să supravegheze și elevii profesorilor care nu intră la ore. Teoretic… Practic, această sarcină s-a diminuat de la sine, fiindcă elevii s-au hotărât în mare procent să nu mai vină deloc la școală.
Așadar, e un haos, un amestec confuz de comportament ferm și lipsă de atitudine.
Profesorii greviști nu își explică de ce nu există solidaritate, de ce colegii lor nu au rezonat cu acest demers, de ce nu au întrerupt orele. Au fost voci care s-au exprimat explicit: cine se abține de la grevă, să se abțină și de la primirea măririi salariale, dacă aceasta se va acorda. Ei își primesc banii acum pe orele lucrate în timpul grevei, nu ar fi normal să primească banii pentru care ne batem noi, greviștii….
Poate că nu ar trebui să fie „motive” care să te facă să renunți la ceea ce este ar fi normal să existe în România – educație de calitate, profesori motivați. Dacă printre angajații din sistem sunt unele caractere slabe, profesori care beneficiază în paralel de sistemul meditațiilor sau de alte extensii de job care aduc venit, poate apropiați ai partidelor politice care nu-și permit asocierea cu colegii răzvrătiți sau care se aliază mai degrabă cu cadrele de conducere din școli (cei ce nu au voie să protesteze)… atunci nu poate fi vorba de solidaritate, iar șansele rezolvării solicitărilor sunt incerte.
În concluzie, greva generală a reușit, deocamdată, să dezbine cancelariile. Gurile rele spun că dezbinarea ar fi însă cu bătaie mai lungă!
M.M.
