Canabisul poate fi socotit drogul principal consumat de când lumea. În secolul XX consumul lui la nivel european a scăzut drastic şi în 1961 a fost clasificat de ONU ca drog fără nicio utilizare medicală. În ultimii 20 de ani însă consumul lui a fost revigorat şi i s-au atribuit efecte favorabile asupra diverselor stări patologice ale omului.
În 1990 a fost descoperit sistemul canabinoid în corpul uman, cu implicare în controlul unor importante funcţii biologice: cunoaşterea, durerea, memoria, somnul, imunitatea generală. Tot în această perioadă majoritatea ţărilor UE aprobă utilizarea în scopuri medicale a canabisului şi canabinoidelor. Produsele de uz medical sunt diverse (nu le enumerăm nominal în materialul de faţă) şi provin din planta de canabis sau sunt sintetizate în laborator.
Spectrul suferinţelor în care utilizarea canabisului şi-a dovedit efectele binefăcătoare este larg şi din el menţionăm dedicaţiile:
– Pentru stimularea apetitului, la pacienţii cu SIDA, cu pierdere ponderală evidentă.
– Pentru tratarea greţurilor şi vărsătorilor induse de chimioterapia la pacienţii suferind de cancere diverse.
– În tratamentul durerii neuropate, spasmului muscular involuntar şi tulburărilor neurovegetative din scleroza multiplă (o boală autoimună cu etiologie neprecizată şi deocamdată incurabilă). Efectele clinice însă sunt apreciate ca modeste.
– Pentru tratamentul durerilor cronice diverse, în afara bolii canceroase, în: artrită, dureri cervico-humerale, cefalee, dureri dorso-lombare (“dorul de şale”). Efectele sunt rezonabile, cu o reducere de până la 30 % a durerilor.
– Pentru îngrijirea paliativă în cancerele aflate în stadiul terminal. Medicaţia canabinoidă – canabinoidele – gestionează controlul durerii, stimularea apetitului, reducerea anxietăţii şi îmbunătăţirea somnului.
– În prevenirea sinuciderilor: canabinoidele au scăzut semnificativ numărul sinuciderilor la bărbaţii cu vârste între 20 şi 30 de ani în ţările care au legalizat utilizarea medicală a canabisului.
– În tratamentul crizelor epileptice la copii, adăugarea canabinoizilor la medicaţia convenţională a redus semnificativ frecvenţa convulsiilor.
– În alte suferinţe medicale diverse: anxietatea, stresul posttraumatic, tulburările depresive şi ale somnului, afecţiuni neurologice degenerative, boli inflamatorii ale intestinului, s-au dovedit moderat favorabile efectele utilizării canabinoizilor, singure sau adăugate medicaţiei convenţionale.
Începând cu anul 2000, ca urmare a unor rezultate satisfăcătoare/bune, conform unor studii aprobate prin lege, s-au eliberat autorizaţii de comercializare a unor medicamente bazate pe extracte de canabis în: Olanda, Elveţia, Cehia, Australia, Germania, SUA şi Canada.
Principalele afecţiuni în care se folosesc legal produsele canabinoide sunt: scleroza multiplă, durerile neuropate, SIDA, cancerele avansate.
Legalizarea folosirii şi la noi a produselor din canabis se poate produce prin consens, în condiţiile asocierii cu măsuri de educaţie sanitară a populaţiei şi a monitorizării medicale, cu eliberare de prescripţii medicale corect adresate suferinţelor pacienţilor.
P.S. Cu cât mai mult ne vom permite să primim din partea lumii, cu atât mai mult vom primi – fie iubire, fie ură.
3 Comentarii
Cetatean
Foarte elegant!
Apoi ne mirăm de ce tinerii consideră consumul de canabis ca fiind dezirabil.
Chiar daca ar avea beneficii terapeutice minime, informațiile ar trebui sa circule doar intre medic și pacient.
Altfel riscăm să legitimăm extinderea consumului pe baza acestor studii.
Urmează consumul recreativ, nu?
cetatean 1
Acest articol duce spre incurajarea consumului de canabis. Tineri naivi nu fac deosebirea intre consumul de canabis si folosirea acestei plante in scopuri medicale. Cred ca trebuie sa reveniti cu explicatii despre acest aspect.
NIR
Candva, orice gospodar avea pe camp o tarla cu canepa, pentru tesaturi si funii.
Pasarile, mari detectoare si consumatoare de canabis, aflau tarlaua si o paraduiau, seara si dimineata, ori pe vreme ploioasa. Daca nu era pazita, cu sunete si trambite, tarlaua ramanea goala.
Cand te gandesti ca cei care pazeau tarlaua habar nu aveau de „elixir” ! Dar, stiau ceva de la mai-mari : nu trebuie consumata (samanta de canepa).