Surpriză! Pe birou, aflu într-una din zile o carte intitulată „Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei şi soluţii surprinzătoare”, scrisă de un jurnalist englez, Johann Hari, şi tradusă de Oana Marina Badea pentru Editura TREI. Carte acompaniată şi de un articol decupat din presă în care Adriana Bittel sublinia noutatea abordării subiectului, având în vedere că depresia afectează „un procent tot mai mare din populaţia urbană a lumii”.

Măi să fie, mă gândesc eu după ce răsfoiesc cartea, ce vrea prietenul meu, dr. Alexandru Duşan, să spună oferindu-mi această carte? Că a venit vremea să-mi tratez şi eu depresia şi angoasa? Drept care, pun mâna pe telefon, mai întâi îi mulţumesc de cadou, apoi îl întreb de mesajul subliminal. La care distinsul doctor – probabil liberal, cum altfel! – îmi răspunde printr-o întrebare: „Care dintre partide a avut cel mai mare şoc, cea mai mare pierdere la alegerile europarlamentare? V-am lăsat cartea să-i ajutaţi pe liderii locali să depăşească momentul, dacă chiar le pasă de ceea se întâmplă în sfera lor de acţiune”.

Mda! Zic eu. Care ar fi aceştia? Păi, Şerban Valeca, Dan Manu, Cornel Ionică, Ion Mânzână ş.a.m.d. Domniilor lor le mai dau două informaţii: telefonul unde să sune pentru a-şi procura cartea – 021.300.60.90 – şi numărul de pagini: 326. Nu-i ştiu şi preţul, că am primit-o cadou, dar cred că asta nu-i o problemă, având în vedere că PSD-ul a mărit salariul la bugetari. Cu atât mai mult cu cât preţul la carte nu este încă afectat de inflaţie, cum se întâmplă cu mai toate celelalte produse strict necesare vieţii. În special, medicamente şi alimente!

Despre carte? Pe scurt. Ea vine să răstoarne ideea că depresia e o boală mintală, acreditată în special de marile concerne farmaceutice care au comandat propriile cercetări de unde să rezulte că dezechilibrele chimice ale creierului pot fi restabilite, cum altfel decât pe cale chimică, apelând la medicamente antidepresive care aduc profituri de miliarde de dolari. Nu – vine să demonstreze impetuosul jurnalist, care face investigaţii pe cont propriu, dar apelează şi la cercetători avizaţi şi oneşti ai fenomenului – depresia nu este o boală mintală sau, dacă este, este doar în mică măsură. Ea este una de ordin social. Nivelul scăzut de serotonină din creier se poate corecta nu atât cu Prozac, regele antidepresivelor, ci depistând cauzele reale ale „demonului amiezii”. Am recurs şi eu la metafora folosită de Andrew Solomon, un alt englez, care pentru cartea cu acest titlu, consacrată tot depresiei, a primit Premiul Pulitzer şi, era să uit, i-a scris o prefaţă tare inspirată Mircea Cărtărescu.

Care sunt cauzele reale? Cele de ordin socio-psihic: munca plicticoasă şi fără satisfacţii, singurătatea, nesiguranţa locului de muncă şi imprevizibilitatea viitorului, poziţia socială defavorabilă, deconectarea de natură. Desigur, sunt şi cauze biologice care ţin de moştenirea genetică, de chimia creierului, dar ele nu sunt nici pe departe determinante.

Şi atunci ce trebuie făcut dacă totuşi te bântuie demonul amiezii în mai fiecare după-amiază, cum li s-a întâmplat celor doi autori? Mai eficientă decât orice pastilă este aflarea cauzelor care au declanşat depresia, anxietatea la fiecare persoană. Depistarea factorilor sociali şi psihologici, după care procedezi – pe cont propriu sau ajutat de un psiholog, de un medic, de un membru de familie, de un prieten – la ranforsarea eului propriu, dizolvat şi dispersat de cauzele menţionate. Cercetările efectuate pe subiecţi cu grave afecţiuni psihice vin să demonstreze că reechilibrarea spirituală se poate face cu destul succes procedând la schimbarea modului de viaţă. Aşa a procedat tot o jurnalistă engleză, despre care am scris şi care a părăsit Liverpoolul pentru un sat Măgura, de sub Munţii Piatra Craiului, luând viaţa pe cont propriu şi scriind o superbă carte pe care v-o recomand şi pentru valoarea ei terapeutică, nu doar literară.

Depresivul, au constatat cercetătorii maladiei, este un om închis în sine, dependent mai ales de el, controlat de prejudecăţi şi temeri, de angoase care pot fi depăşite bizuindu-te mai întâi pe tine şi apoi pe alţii. Apelând şi la tehnici de meditaţie prin care să-ţi afli liniştea, pacea, accesând conştiinţa, nu mintea (care, de regulă, vrea să domine şi să te ţină sub control), asociindu-te cu oameni pe care să te poţi sprijini la greu, ori integrându-te într-o comunitate guvernată de idei de solidaritate umană. Refugiul în natură, de care civilizaţia ne-a frustrat, rămâne până la urmă cea mai bună armă pentru a-i spune „pa” demonului amiezii, precum şi acelor companii farmaceutice care au profitat fără milă de bieţii depresivi. De care, din păcate, societatea noastră nu prea are timp să se ocupe. Reţineţi, aşadar: depresia nu este o boală mintală, ci mai degrabă una socială, emoţională, cauzată de evenimente negative, stres de durată, dificultăţi majore în viaţa cotidiană, nenorociri care nu sunt sub controlul nostru ş.a.m.d..

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio