Despre fumat și urmările lui nefaste s-au scris mii de pagini. Atenționările care continuă să apară în reviste de specialitate și generează conferințe la congrese, ne fac să revenim cu actualizări despre acest blestemat viciu. Asocierea lui cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), cancerul bronhopulmonar (CBP) și impregnarea facială cu stigmate vădit peiorative (îmbătrânirea precoce a feței), constituie un risc asumat pentru fiecare fumător.

Anual, la 20 noiembrie, este marcată Ziua Mondială a BPOC. Este o patologie care generează multiple consecințe, începând cu o calitate proastă a vieții, absenteism crescut, cu multiple urmări pentru familia celui afectat și pentru angajatori, pensionare timpurie (care prin lege la noi este admisă numai în poliție și magistratură) etc. Prevalența BPOC în 2017 a fost de 8,13% și a crescut în 2018 (8,3%), cu toate eforturile pe multiple căi, pentru combaterea tabagismului (inclusiv consumul de tutun încălzit sau de țigară electronică).

Fumătorii “serioși”, pe fondul genetic predispus, după cel puțin 10-15 ani de viciu activ, realizează dispneea (lipsa de aer), tusea și expectorația, sunt înregimentaţi în armata BPOC-iştilor după confirmarea spirometrică. Poluarea atmosferică de noxe ucigașe (gaze de eșapament, fum industrial – completat cu cel al vegetațiilor care ard pe glob pe mii de hectare), se constituie în “smogul” care blochează respirația în zone puternic industrializate din lume, este mai mult decât îngrijorătoare. Măsurile luate în unele țări: încurajarea transportului urban pe biciclete, îngrădirea circulației autoturismelor un număr de zile din lună, sunt ineficiente. Defrișarea abuzivă a pădurilor seculare, care sunt “plămânii” locuitorilor Terrei, intens practicată în România în ultimii 30 de ani, pare de neoprit. Protestele românilor vizavi de acest fenomen macabru și sinucigaș s-au dovedit insuficiente. Zilele trecute au marcat ample proteste de masă în Austria, țara unde converg sute și mii de camioane încărcate cu bușteni tăiați în România. Noua guvernare de la noi s-a angajat ferm în stoparea defrișărilor abuzive, una din principalele promisiuni făcute celor care au votat-o. Așteptăm cu înfrigurare acțiunile.

Riscul cel mai periculos declanșat de fumatul abuziv este acela al cancerului bronhopulmonar (CBP). Dacă ar fi să adun într-un volum numărul pacienților fumători pe care i-am rugat “intensiv” să se lase de acest obicei, acesta ar avea 500-600 de pagini. Citez între victime pe unicul Gicu Dobrin în lumea fotbalului românesc, cu care am avut o relație de prietenie și pe care l-am rugat de zeci de ori, cu orice ocazie, să renunțe la fumat. Coincidența tristă a făcut ca el să-și dea duhul la spital într-o noapte când eram de gardă împreună cu doi iubitori ai fotbalului argeșean, doctorii Titi Păun și Gabriel Copciag.

Implicațiile psihosociale și comportamentul negativ al stigmatului legat de starea de sănătate la bolnavii cu CBP sunt de mai mare anvergură pentru fumători. Aproximativ 15% dintre persoanele cu CBP nu au fumat niciodată.

Stigmatizarea și preocupările specifice fumatului se corelează cu acceptarea cu întârziere a tratamentului sau chiar cu refuzul acestuia și cu reticența de a dezvălui diagnosticul de cancer.

Pacienții cu CBP au un nivel ridicat de stres înainte, în timpul și după tratamentul specific bolii. Unul din trei pacienți cu CBP metastatic este depresiv. Raportat la toate formele de cancer, nedezvăluirea diagnosticului a înregistrat cea mai mare rată tocmai la pacienții cu CBP. Mai mult de jumătate dintre pacienții cu această boală raportează niveluri ridicate ale nevoilor psihico-sociale și necesități de îngrijire de acest fel. Întrucât continuarea fumatului și eșecul tentativelor de renunțare la viciu sunt asociate cu un nivel crescut al stresului cauzat de cancer, intervențiile psihooncologice ar putea influența supraviețuirea celor cu CBP.

Este mult mai ușor (și recomandăm aceasta cu căldură și insistență) să nu fumam niciodată, sau să curmăm viciul după câteva experiențe scurte ca durată. Odată început fumatul, de maniera intensivă (20-30-60 de țigări pe zi), este mai greu de suprimat și aproape imposibil de stopat la femei. Din experiența personală afirm că fumătorii cu vechime (peste 15-30 ani), în afară de CBP – fac mai des și alte forme de cancere: mamar, vezico-urinar, renal, pancreatic etc.

Dr. Tiberiu STĂNESCU

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio