Are dreptate Iohannis când afirmă că România este „stat eşuat”! Eşuat, însă, este mai întâi „guvernul meu”, care a primit o lecţie istorică, Florin Câţu fiind înlăturat democratic, prin votul Parlamentului, cu un scor nemaiîntâlnit în România post-decembristă: 281 împotrivă! De fapt, se poate continua: politicieni eşuaţi în interese de grup, departe de România reală, profundă, o ţară care, după 30 de ani, pluteşte în derivă.
Ca de obicei, K.W.I. se extrage din realitatea tristă a acestor zile, arătând spre USR, o altă demonizare, după ce, de atâtea ori, a îndreptat toată artileria spre PSD. Toţi cei care l-au ales pe Câţu preşedintele PNL nu concep să-l debarce pe premier din Palatul Victoria. Straniu, totuşi, pentru că – se ştie – există şi o decizie (85) a Curţii Constituţionale care spune că nu poate fi numit premier cel care a picat prin moţiune de cenzură. Politica dâmboviţeană are un… letopiseţ special. Fostul preşedinte Constantinescu a avut o situaţie la pol opus cu premierul Radu Vasile. A dat Decretul prezidenţial 426/13 decembrie 1999 prin care îl înlătura pe Radu Vasile, numai că acesta n-a vrut să plece şi a trebuit ca miniştrii săi să-şi dea demisia. Rămas, practic, fără guvern, Radu Vasile şi-a dat şi el demisia… „Bomba” pusă de Băsescu în 1997 („Guvernul nu are forţa să-şi asume marile decizii” – a declarat, după care a demisionat strategic…) explodase după un interviu al său din „Evenimentul zilei”. În 2007, Călin Popescu Tăriceanu i-a demis pe miniştrii PD şi a format un guvern minoritar cu UDMR, sprijinit în Parlament de PSD.
Premierul interimar Câţu, încurajat de „ai săi”, s-a gândit şi el la un guvern minoritar. Soluţie ce pare ilogică, dar nu este prima dată când calculele politicianiste sunt departe de interesele reale ale ţării! Amintindu-ne parcă de suta de lei pe care Ceauşescu o arunca la mitingul ce i-a adus sfârşitul, Câţu a preluat şi el ideea PSD (e proiect de lege în Parlament) şi a declarat, contrazicându-se cu ce susţinea deunăzi, că va plafona preţurile la gaze şi electricitate…
Tristă ţară, socotită cumpărabilă, cu decizii voluntariste, în speţă „pomeni”conjuncturale, în loc de decizii responsabile! Tristă şi pentru că decidenţii nu au fibră naţională, nu urmăresc ceea ce presupune o democraţie consolidată: „binele comun”, „buna guvernare”. Astăzi, 32,5 la sută din populaţie prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială: o spune Eurostat! O statistică aflată departe de îndemnul preşedintelui Iohannis ca tot mai mulţi… să joace golf şi de afirmaţia supraoptimistă a lui Câţu că „tot mai mulţi” au, azi, un salariu de peste 1000 de euro lunar! Cinism curat!…
Când aştern aceste rânduri nu este clar ce vor partidele şi, mai ales, ce vrea „preşedintele-jucător”. Şi asta în timp ce pandemia a devenit înfricoşătoare prin numărul bolnavilor, al morţilor şi al logisticii sanitare neîndestulătoare; în timp ce mult cântatul Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă a intrat deja în coliziune cu inexistenţa unui guvern valid; în timp ce criza socială tinde spre apogeu prin escaladarea preţurilor ş.a.m.d.
Se fac socoteli: refacerea alianţei PNL – USR Plus – UDMR fără Câţu; PSD – UDMR – USR; PSD – PNL; PSD – UDMR – AUR. Alegerile din 2024 temperează, însă, calculele, partidele evaluându-şi şansele viitoare la electorat, în funcţie de aceste opţiuni. Trufia „guvernului meu” este la originea acestei crize. Una care riscă şi implozia PNL, dacă se ia în calcul „aripa” Orban, un fel de „PNL tradiţional”.
