Atleta Denisa Dragomir, legitimată la CSM/SCM Piteşti, multiplă campioană naţională şi internaţională la alergare montană, a avut un an 2016 destul de bun. De multe ori, rezultatele deosebite obţinute de ea şi pe plan intern, dar şi internaţional ne-au determinat să o aducem în atenţia cititorilor pe atleta câmpulungeană în vârstă de 24 ani. Nu ne propunem acum să-i facem cunoscut întregul palmares, spaţiul ar fi insuficient. Altceva stă la baza acestor rânduri, şi anume maniera exemplară în care ea reuşeşte să fie mereu în top în cadrul concursurilor la care participă. În rândurile care urmează o veţi cunoaşte mai bine pe talentata atletă. Deşi este obişnuită cu podiumurile de premiere, nu-i place să vorbească prea mult despre performanţele sale, ci lasă, pur şi simplu, faptele să vorbească în locul său. Demn de menţionat e şi faptul că avem de-a face nu doar cu o atletă de excepţie, ci şi cu o fată deşteaptă. Denisa Dragomir a absolvit, la cei numai 24 de ani ai săi, două facultăţi: Educaţie Fizică şi Sport, respectiv Drept.
„E în primele trei atlete din lume la vârsta ei”, o lăuda, pe bună dreptate, cu ani în urmă, antrenorul său Valentin Coroja, când Denisa era încă junioară. Şi nu s-a înşelat deloc în aprecieri, pentru că anii ce-au urmat au însemnat noi şi noi succese pentru sportiva argeşeană.
„Să devin cea mai bună”
* În primul rând, sunt curioasă de ce ai optat pentru atletism, când puteai să înclini spre alte sporturi?
** Ţinând cont că m-am apucat de atletism la o vârstă destul de fragedă, la care nu ştiam prea bine în ce constă ideea de sport, pot spune că atletismul m-a ales pe mine. Dintotdeauna am fost o persoană energică, aşa eram şi în copilărie. Mereu mi-a plăcut competiţia şi îmi place să muncesc cât mai mult pentru a deveni cea mai bună. Probabil acest lucru m-a apropiat şi mai mult de atletism.
* Cum descrii o zi din viaţa ta de sportiv?
** Dacă ar trebui să descriu o zi din viaţa mea într-un singur cuvânt, aş spune „activă”. Concret, o zi se compune din diferite sesiuni de antrenament (dimineaţă şi după-amiază), precum şi alte activităţi zilnice, fără a neglija timpul alocat recuperării.
* Crezi în superstiţii?
** Nici vorbă! Înaintea concursurilor prefer să-mi canalizez concentrarea spre alte aspecte legate de competiţie.
* Cum a fost anul precedent pentru tine?
** A fost un an destul de bun, având în vedere faptul că două luni am fost accidentată şi nu m-am putut antrena.
* Ce faci înainte de un concurs, cum te pregăteşti?
** Nu fac nimic neobişnuit. Înaintea fiecărui concurs încerc să mă odihnesc şi să mă concentrez cât mai mult, cu toate că serile precedente competiţiilor sunt încărcate de o serie de gânduri şi emoţii.
” Nu am păcălit niciodată atletismul”
* Cum te imaginezi la dublul vârstei pe care-l ai acum?
** Este greu de anticipat, pentru că niciodată nu ştii ce-ţi rezervă viitorul. Oricum, mă imaginez la fel de energică precum sunt acum şi cu aceeaşi dorinţă de a căuta noi provocări.
* Care au fost cele mai frumoase zile din viaţa de sportiv?
** Majoritatea zilelor sunt frumoase, mai ales acelea când, istovită după o competiţie, mă pot bucura de succesul obţinut.
* Atletismul este, indiscutabil, un sport care te solicită, cât de grele sunt antrenamentele?
** Într-adevăr, atletismul este un sport solicitant atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic, iar fiecare antrenament presupune depăşirea anumitor praguri ce constituie perioada de pregătire. Din exterior poate că se vede altfel, dar vă asigur că în spatele unei medalii strălucitoare stau ore întregi de antrenamente şi de chin. Dar uiţi de ele când culegi roadele muncii tale, pentru că întotdeauna fructele sunt dulci atunci când dai totul pentru a reuşi ce ţi-ai propus. Nu am păcălit şi nu voi păcăli niciodată sportul care mi-a adus atâtea şi atâtea satisfacţii.
* Câte diplome şi medalii ai obţinut în decursul anilor?Care îţi sunt cele mai dragi?
** Am obţinut nenumărate medalii şi diplome. Sinceră să fiu, le-am pierdut numărul. Toate rezultatele au o semnificaţie aparte pentru mine, însă menţionez câteva performanţe: locul 1 la Campionatul European de juniori din anul 2010, medalie de aur la Campionatul European de juniori, anul 2011, locul 3 – Campionatul Mondial de juniori din anul 2011, multiplă campioană balcanică la juniori şi seniori, locul 1 la competiţii internaţionale precum „Giir di Mont”, „Internaţional Rosetta SkyRace Italia”, „VeiaSkyRace Italia”, „Maratona del Cielo” şi lista poate continua.
„Mi-a oferit momente unice ”
* Sportul, în sine, te-a mulţumit cât ai sperat la început?
** Da, m-a mulţumit. Mi-a oferit momente unice şi îmi pare rău să văd că este din ce în ce mai greu ca sportivii români să obţină performanţe deosebite la competiţiile internaţionale, însă sper ca pe viitor această situaţie să se remedieze şi să beneficiem de mai mult sprijin.
* Ai emoţii la începutul unui concurs?
** Da, emoţiile sunt iminente, însă încerc să le transform în emoţii constructive, nu distructive.
* Ai avut momente când te-ai gândit să renunţi?
** Au existat două situaţii critice în care am vrut să pun capăt carierei sportive, însă mă bucur enorm că nu am făcut acest lucru şi sper să pot continua cât mai mult timp. Iubesc ceea ce fac.
* Care a fost prima competiţie cu adevărat importantă pentru cariera ta?
** Primul concurs cu adevărat important a fost Campionatul European de Alergare Montană, pe care l-am câştigat, spre surprinderea mea. Se întâmpla demult. Chiar şi acum îmi amintesc că îmi era foarte greu să realizez că am reuşit să devin campioană europeană… încă mai resimt emoţiile unice de atunci.
* Ce fel de sfaturi primeşti la antrenamente ?
** Sfaturile diferă de la o zi la alta deoarece antrenamentele sunt diversificate, însă antrenorul meu, Valentin Coroja, ştie perfect cum să mă motiveze şi pe această cale vreau să-i mulţumesc.
* Părinţii te-au sprijinit de la început?
** Din acest punct de vedere mă consider o persoană foarte norocoasă, deoarece părinţii mei m-au susţinut şi mi-au fost alături la competiţii de câte ori acest lucru a fost posibil. Nu mi-au zis niciodată că atletismul e un moft de-al meu şi că voi renunţa pe parcurs, dimpotrivă. M-au încurajat în permanenţă, iar atunci când mi-a fost greu, m-au ajutat să mă ridic, să renasc şi s-o iau de la capăt. Aş mai dori să menţionez că le sunt recunoscătoare, şi pe această cale vreau să le mulţumesc, cluburilor CSM şi SCM Piteşti, pentru sprijinul acordat.
* Care a fost cea mai mare dezamăgire, în plan profesional, trăită anul trecut?
** Cele două luni în care am fost accidentată m-au scos total din forma sportivă, iar cea mai mare dezamăgire a constat în imposibilitatea de a termina Campionatul Mondial de lungă distanţă, dar sper ca anul acesta să-mi iau revanşa şi să obţin un rezultat cât mai bun.
* Ce obiective ţi-ai propus pentru 2017?
** Primul gând care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la anul în curs este reprezentat de dorinţa de a fi sănătoasă. Pe lângă acesta, mă motivează dorinţa de a obţine un rezultat cât mai bun la Campionatul Mondial de lungă distanţă.
Monica CRISTEA