Am trecut de jumătatea celui mai mare şi mai aspru post din an, dar încă e departe ziua desfătărilor culinare. Cei care urcă dealul Ştefăneştilor pentru a participa la slujbele oficiate la Schitul Florica sunt chinuiţi însă de mari ispite.
Pe rafturile de lângă pangarul paraclisului în care este săvârşit serviciul divin, maicile au aşezat produsele muncii lor. Pornind de la simple gogoşi pe care le ofereau în timpul iernii credincioşilor, în doar câteva luni, sub coordonarea cuvioasei Dionisia, stareţa aşezământului monahal, cele cinci surori întru Domnul şi-au diversificat oferta. Au transformat bucătăria în „laborator” de cofetărie, iar ceea ce le iese din sfinţitele mâini nu se poate descrie în cuvinte: prăjituri şi torturi de o rară frumuseţe, pe lângă salam de biscuiţi, cozonaci şi checuri, fursecuri, rulade, pateuri, plăcinte şi multe altele care fac rafturile paraclisului neîncăpătoare. Alături, diverse sortimente de miere şi sticle cu vin roşu de împărtăşanie. Un adevărat festin culinar care-i face pe bieţii credincioşi să tragă cu ochiul în timpul slujbelor spre delicatesele învăluite în miresme adecvate.
Ce să mai spunem de pâinile fierbinţi, abia scoase din cuptor la ora când toaca şi clopotul cheamă creştinii la rugăciune? Mai ales când preotul şi maicile rostesc: „Pâinea noastră cea de toate zilele…” din cererea domnească „Tatăl nostru”, mulţi dreptmăritori îşi îndreaptă privirile spre coşul plin cu pâini rotunde, aburinde al căror iz le gâdilă nările. Şi pentru a nu se înţelege că Dionisia, Filoteea, Iosifa şi celelalte cuvioase şi-au propus să-i smintească în post pe oamenii cărora le sunt puse la grea încercare papilele gustative, precizăm că toate produsele sunt de post cu ingrediente 100% naturale, fără unt, margarină, ouă sau lapte. Se spune că acela care va urca o dată la Schitul Florica va veni apoi săptămânal. Prăjiturile să fie motivul?
