În drumul lung şi greu către împlinirea umană şi morală spre care aspirăm fiecare dintre noi, profesorii au un rol esenţial. Motiv pentru care activitatea la catedră presupune o muncă stăruitoare, conştientă, făcută nu oricum şi cu orice rezultate. Munca aceasta se poate face numai atunci când un dascăl este format el însuşi ca om, pentru a-i putea forma, la rându-i, pe cei care îi sunt daţi pentru educare. Şi astfel, şcoala devine un laborator de umanitate, în care educaţia se face pe mici dimensiuni, dar cu semnificaţii deosebite pentru viaţa noastră de mai târziu. Or, ceea ce se întâmplă astăzi în şcoala românească este greu de imaginat! Sunt convins că dacă un Iorga, de exemplu, considerat cândva învăţătorul naţiunii, ar ieşi din mormânt şi ar vedea cum unii dintre directori de şcoli îşi dau propria şcoală în judecată pentru obţinerea unor drepturi băneşti, cred că savantul ar pleca voluntar în lumea de dincolo. Este ceva de neimaginat, cel puţin pentru mine, ca unii directori să se pitească după sindicat şi să-şi dea şcoala în judecată, indiferent ce motiv i-ar îndemna să facă acest lucru. Pe vremuri, Spiru Haret spunea despre profesori că trebuie să aibă un spirit de olimpieni, în sensul că în urma muncii lor nu trebuie să aştepte cine ştie ce beneficii în afara celor referitoare la formarea de caractere. Astăzi, însă, unii profesori-directori au ajuns să se dedubleze, în sensul că aceeaşi persoană este şi reclamant, şi pârât. Oare vă puteţi imagina ce se întâmplă în sala de judecată? Mie îmi este greu. Iată dar cum am ajuns ca nimic să nu ne fie nici interzis, nici cinstit, nici necinstit, nici adevăr, nici minciună.
În asemenea condiţii, şcoala românească dă zilnic faliment. Cauza nu este neapărat lipsa banilor, ci decăderea morală în care am ajuns cu toţii. Aşa s-a ajuns ca sistemul de educaţie să nu fie altceva decât pepiniera carieriştilor şi papugiilor care se ridică pe cadavre. Nu se mai face selecţia valorilor, ne lipsesc criteriile acestei selecţii. De fapt, singurul criteriu de valoare a ajuns să fie banul. Dacă ai bani, faci orice şcoală doreşti. Nu mai contează dacă ai sau nu vocaţie. Importantă este diploma. Şi se crede că un absolvent cu diplomă nu are nevoie de morală. În şcolile noastre actuale se învaţă stilul general de viaţă; adică acela de a te descurca. Însă şcoala trebuie să mai dea şi altceva: pregătire şi viaţă morală. Aici este răspunderea pedagogilor. Cineva se poate întreba despre cauzele acestei situaţii. Or, cauza principală rezidă, cred eu, din politicianismul strâmt şi demagog în care a căzut astăzi şcoala. Lupta împotriva corupţiei nu trebuie să se facă numai cu DNA, ci, în primul rând, de către şcoală. Educaţia anticorupţie nu trebuie făcută cu sunetul cătuşelor, ci cu curriculum şcolar. Însă ce efect mulţumitor vor avea lecţiile de morală sau de cultură civică ale unui biet profesor de la o şcoală oarecare când, în numele educaţiei, acest profesor abia îşi duce traiul zilnic din cauza mizeriei de salariu? Cum îl pregătim pe elevul nostru pentru o viaţă cinstită şi demnă, în condiţiile în care societatea îi promovează pe cei care au reuşit prin mijloace necinstite?
Acestea sunt întrebări al căror răspuns este uşor de dat, dar ceea ce vreau eu să spun este că omul nu se naşte corupt, ci educaţia îl face aşa. Sau, mai bine zis, lipsa acesteia. Astfel nici nu s-ar explica de ce oamenii corupţi prezintă aceeaşi psihologie, aceleaşi idei fixe, acelaşi dispreţ pentru o societate curată, acelaşi spirit de îmbogăţire rapidă. Aşadar, aşa cum este educaţia este şi societatea; ele nu pot coexista în condiţiile unor tendinţe opuse, dar se pot influenţa una pe alta. Ceea ce în zilele noastre este destul de evident.
De cele mai multe ori, când intrăm într-o şcoală, vedem tot felul de fotografii expuse pe pereţii holurilor, înfăţişând generaţii de elevi care au absolvit un ciclu sau altul de învăţământ. Îi vedem pe elevi în aceste fotografii festive şi le simţim încrederea în steaua lor norocoasă. Ştim cu toţii că, la sfârşit de an şcolar, vine fotograful şi îi aşază pe şcolari ca pe o marfă în mai multe rafturi, după mărime, iar locul profesorului diriginte este rezervat la mijlocul grupului. Şi poza e gata. Apoi, fotografiile se împart fiecărui elev drept amintire, iar unele dintre ele sunt expuse în şcoală, pe pereţii holului central. Având în faţă o fotografie festivă, care îi înfăţişa pe elevii ce abia susţinuseră bacalaureatul, i-am văzut, alături de aceştia, pe părinţii lor, ale căror chipuri acopereau fundalul. În prim-planul fotografiei se aflau elevii încrezători în steaua lor norocoasă, în plan secund, profesorii mulţumiţi de munca lor, iar în fundal, părinţii, mândri de odraslele lor. Şi închei acest articol cu o întrebare: cum pot unii directori să-şi dea şcoala în judecată? Întrebarea e legitimă pentru că e ca şi cum şi-ar da în judecată propria familie.
39 Comentarii
Mihai
La nivel de judeţ sumele achitate pentru salariile directorilor de şcoli sunt imense.
În Argeş avem peste 190 şcoli cu personalitate juridică şi ~ 280 directori.
În medie un director ridică 6.000 lei/ lună ca salariu de la instituţia de învăţământ pe care o păstoreşte
Suma netă angrenată pentru plata salariilor directorilor, în Judeţul Argeş într- un an este de :
280 (directori) x 6.000 (lei/ director) x 12 (luni/ an) = 20.160.000 RON
Dacă este să calculăm suma brută alocată de sistemul de educaţie pentru plata directorilor pe un an de zile în judeţul Argeş ne confruntăm cu sume exorbitante de peste 38.000.000 RON.
Având în vedere şi categoria contabili, care în multe cazuri depăşeşete salariul directorului, suma alocată pentru directori, contabili şi secretare aproape că se triplează ajungând la nivel de judeţ (Arges) la suma de peste 100.000.000 RON.
La nivelul întregii Românii ne confruntăm cu o situaţie catastrofală de risipire a banului public, astfel suma finală este:
40 [judeţe] x 100.000.000 [RON/ judeţ] = 4.000.000.000 RON.
Ori, în aceste condiţii în care salariile directorilor, contabililor şi secretarelor ajunge la exorbitanta sumă de 4.000.000.000 RON. pe un an, este normal ca pentru clasa muncitoare- cadre didactice să nu se mai ajungă nici măcar frimiturile.
Trebuie precizat că suma mai sus menţionată se dublează dacă este să considerăm salariile inspectorilor şi pe cele angajaţilor din minister.
Astfel, constatăm că este normal să se utilizeze programe securizate în comunicarea directorilor cu inspectoratele şi cu Ministerul.
Drept urmare, domnule Tudosoiu vă recomandăm reduceţi din funcţiile politice bine plătite, eliberaţi locul şi vor avea şi cadrele didactice salarii decente, comparabile cu ale femeilor de servici din primăriile pe care le conduceţi.
Suma finală, pentru plata salariilor cu managementul (directori, inspectori şi şmecherii din M.E.N) se ridică la peste 8.000.000.000 RON/ an.
În mod sigur sistemul de educaţie- cadre didactice ar funcţiona de la sine fără balastul- parazit mai sus menţionat
Anonim
Suma de mai sus trebuie majorată cu 15%, întrucât directorii, secretarele şi contabilii au considerat că au salarii prea mici şi la mica înţelegere cu superiorii şi cu judecătorii utilizând isteţimea Sindicatului Voica au fabricat documente şi au câştigat sporul de condiţii vătămătoare pentru vizionat filme xxx în timpul programului.
Este normal, să fie aşa că noi, prostimea de aia contribuim la sindicat, ca acesta să lupte cot la cot alături de directori şi pentru aceştia pentru dobândirea de foloase necuvenite, că cică şpăgărelile nu se mai ajung
Mihai
Rectific ajung în loc de ajunge
Anonim
„Şi judecătorul a întrebat:
1)- Dăm cuvântul directorului pârât, „Ce aveţi în apărarea dvs împotriva directorului reclamant,?
…
2)- Dăm cuvântul directorului reclamant, „Ce aveţi cu directorul pârât ?
…
3) A întrebat pe directorul pârât „Vă împăcaţi cu directorul reclamant?” Răspunsul „Nu”
4) A întrebat pe directorul reclamant „Vă împăcaţi cu directorul pârât?”
Răspunsul „Nu”
Concluzia:- În sala de judecată toată lumea supărată:
a) directorul reclamant supărat că directorul pârât nu vrea să şi recunoască vina.
b) directorul pârât supărat că directorul reclamant nu vrea să recunoască că este aberant să te chemi singur în judecată.
c) Completul de judecată supărat că nu poate să lămurească părţile să se împace.
Concluzia: – la ieşirea din sala de judecată:
a) Directorul reclamant fericit că a câştigat procesul, ba pe deasupra a câştigat şi cheltuieli de judecată de la directorul pârât pe motiv că acesta nu şi- a îndeplinit sarcinile de servici.
b) Judecătorul fericit, că a împărţit dreptatea după interesele politice.
c) Singurul supărat este directorul pârât, nemulţumit că nu a reuşit să convingă instanţa de judecată că directorul reclamant nu a a avut dreptate.”
Maya
Mare inginerie! Directorii au invatat in lunga lor perioada de conducere sa traga spuza doar pe turta lor. Orele se dau contra unor avantaje , hai, sa nu zic financiare, zilele libere, asemenea, despre posturi nici nu mai pomenesc. In conditiile acestea vi se mai pare imoral ca directorul reclamant sa l dea in judecata pe directorul parat? Oportunitatile postului sunt nelimitate doar.
Marinică
Sunt profesor.
Fac schimb de post cu post de şofer la Minsierul Educaţiei sau la I.S.J. Argeş.
Menţionez că sunt interesat de schimb deoarece salariul de şofer este mai mult decât dublu decât cel de cadru didactic precum şi răspunderea este invers proporţională cu salariul
Solicit acest schimb şi deoarece deţin permis conducere B + C.
Dacă aveam permis de conducere B + C + E, solicitam un schimb de post(uri) cu inspectorul general că este mult mai bine plătit şi curge şi şpăgăreală din plin, poate chiar un post consiliul local.
Marinică
Nu numai directorii se dedublează, asta ar fi nimic în comparaţie cu inspectorii care se dedublează.
Practic toţi inspectorii din I.S.J. Argeş (sub umbrela Sindicatului SIPA Muntenia) au dat în judecată Şcolile din subordine pentru revendicare de ceva bănet.
Şi aşa cum am mai spus , asta n- ar fi nimic dacă indivizii în cauză nu ar fi câştigat şi cheltuieli de judecată de pe urma prăpăditelor de şcoli pe care le manageriază.
Sunt inspectori care în timp ce sunt pe funcţiile în cauză au întreprins şi câte 7 dosare la activ din care ultimele două în 2017.
Păi, dacă inspectorii şcolari sunt membrii de sindicat, nu ne mai rămâne decât să vizionăm filmul reclamantul ministrul al Educaţiei Naţionale reprezentat de FSLI a dat în judecată pe pârâtul ministrul al Educaţiei Naţionale şi a şi câştigat procesul, pârâtul ministru plătind cheltuieli de judecată reclamantului ministru, întrucâţ penultimul a încălcat legea.
Doar vorba ceea avem experienţa liderului de sindicat ajuns ministru „genunche” care poate îndrepta greşeala , dar eroarea de niciun fel …
Nu degeaba se spune că suntem o ţară de tâmpiţi care răbdăm orice.
Ana
Toți șefii bugetari sunt niste dedublati
Anonim
Nu sunt numai hoţi, escroci şi laşi sunt În general şi analfabeţi funcţionali
Dora
Toata lumea se dedubleaza, dar cea mai urata este cea a politicienilor, pentru ca una sunt inainte de alegeri si alta sunt dupa alegeri
Elena
Si-n familie ne dedublam. Tot omul se dedubleaza
ION
Ce face acasă fiecare, este treaba lui, că doar este pe banii (lui).
Este inadmisibil să admitem dedublări pe bani publici, şi nu puţini.
Elena
Poporul acesta trebuie recrestinat
Anonim
Este o mare diferenţă între religie şi credinţă.
Acestui popor îi lipseşte credinţa, că de religie avem din plin.
Nu există nicio altă curvie mai mare în România decât categoria popilor.
Anonim
Suma reală cheltuită din buzunarul educaţiei pentru întreţinerea personală a directorilor, ale şmecherilor din I.S.J. uri şi Ministerul Educaţiei, nu este numai de 8.000.000.000 RON/ an, aceasta lejer se dublează ajungând la peste 16.000.000.000 RON/ an, ţinând cont de parandărătul (între 10- 20% din lucrare care aparţine directorului) obţinut din simpla zugrăvire a unui perete pe care firmele câştigătoare trebuie să- l acorde.
Este cunoscut cazul în care un director de şcoală a făcut cerere la Consiliul Local să – i se repare WC.ul (şcolii) după ce firma respectivă terminase lucrarea.
Interesant este că lucrarea era terminată de către firma care „câştigase licitaţia” (licitaţie care nu fusese organizată) la data la care Consiliul Local aproba fondurile necesare.
Bineânţeles presa la acel moment a oferit inclusiv probe de genul că gipsul carton, gresia etc. care figura în acte era de 3- 4 ori mai mare decât suprafaţa în cauză.
Bineânţeles în suma mai sus menţionată (16.000.000.000 RON/ an) am considerat doar ciubucul directorului de 10- 20% din lucrare.
Nu am luat în calcul diferenţa de ciubuc de până la 50% , care se regăseşte în buzunarul Primarului, s.a..
Barbu
Domnule, daca știi atât de multe si ai dovezi de ce te semnezi Anonim, îți dai seama ca ce scrii nu are nicio valoare daca nu-ți treci numele?
Anonim
Renumit este şi cazul directorului de şcoală care a cumpărat în 2015 cu aprobarea Consiliului de Administraţie o pompă second de centrală termică cu suma de 24.000 lei, în condiţiile în care o pompă nouă cu aceleaşi caracteristici tehnice costa maxim 4.000 lei.
În ce buzunare a intrat diferenţa de peste 500% din valoarea unei pompe noi? Vă las pe dumneavoastră să vă imaginaţi.
Trebuie specificat: pompa second cumpărată cu 24.000 lei nu a funcţionat niciodată. Pentru acoperirea rahatului, după 4- 5 luni s-au montat centrale noi.
Nici Camera de Conturi Argeş nu este străină de astfel de matrapazlâcuri.
Cât a intrat în buzunarele experţilor de la Camera de Conturi din cei 24.000 lei numai D.N.A. ul (dacă are interes) ne poate spune.
O fi acest caz renumit, dar noi nu ştim de el. Contactaţi-ne, daţi-ne detalii şi vom scrie. Vă garantăm anonimatul.
Anonim
Este vorba despre un Liceu care are coordonatele GPS.
Latitudine: 45.391
Longitudine: 25.174
(Elevaţie 706 m)
Nu vă recomand să faceţi cercetări, iţele duc la nivel înalt.
Goargăș
O fi vorba de Liceul pedagogic? M-aș mira…acolo sunt doi oameni de valoare, directorul și, mai ales, contabilul…
Anonim
Goargăș nu le- aveți cu GPS.ul !
Atenție mare să nu vă rătăciți.
Anonim
Vă mulțumesc! Aștept să mă „dumiriți”.
Anonim
În primul rând avem precizarea Liceu și nu Colegiu.
Chiar dacă cele 2 cuvinte seamănă, totuși ele nu sunt identice.
Restul vă las pe dumneavoastră, că nu este greu.
Inclusiv „goagăl” vă spune tot.
Anonim
Domnule Barbu, răspunsul este simplu.
Unde ai văzut matale, om de rând care sesizează abuzurile şefilor de instituţii şi nu şi- o ia peste ceafă?
Oare matale crezi că furturile acestea sunt întâmplătoare şi fără ştiinţa mafioţiilor care au atribuţiuni în controlul de rispire a banului public?
Asta te interesa pe matale, numele celui care scrie sau sesizează (pentru a fi arătat cu degetul) sau faptele de hoţie.
Chiar aşa rău te-a deranjat comentariul încât să- ţi epuizezi energia în căutarea celui care l-a scris?
Aşa cum am mai spus probele există, mare parte dintre acestea sunt făcute publice în ziarele de la aceea vreme (inclusiv cererea cu nr. de înregistrare şi semnătura directorului).
Pe de altă parte, matale cunoşti, dar te faci că nu ştii.
Andrei
Directorii sunt alesi dintre profesori, deci….sa va spun eu ca toti sunt o apa si-un pamant?
Andrei
Ca si inspectorii scolari, de altfel
Anonim
Diferența dintre profesorii- pălmași și restul directori, inspectori, etc. este clar la ceea ce intră în buzunar.
Da sistemul a încurajat, mizeria aceasta prin dezbinare.
Sunt mai multe categorii de cadre didactice
– unii vin la școală pentru racolat material pentru meditații (în general română, matematică, limbi străine) și nu au de ce să se opună sistemului, că sistemul îi favorizează
– alții nu fac meditații,
– unii sunt titulari,
– alții sunt suplinitori, care de frică tac din gură și suportă umilința,
– unii directori desfășoară și alte activități în afara școlii în timpul programului de lucru
etc.
Dar, în mod sigur cei mai corupți dintre aceștia, întradevăr ocupă funcții politice de conducere. Nu degeaba se spune că politica este o c…
Anonim
Directorii nu sunt aleși, ei sunt numiți și agreați pe linie politică.
Care le are cu furatul mai tare are șanse mai tari, totul este ca- n politică, nu minți, nu furi, nu escrochezi, nu câștigi numirea pe tron.
Nu degeaba se spune Alibaba și cei 40 de hoți.
Anonim
Domnule Andrei, probabil că ai dreptate atâta timp cât majoritatea cadrelor didactice au salarii mai mici decât femeile de servici de prin primării, și rabdă, ba din contră le e frică să spună ceva întrucât li s- a promis că vor fi recompensați prin datul afară.
Ori, este normal că acest pupincurism față de foștii colegi (între noi fie vorba nu au fost colegi niciodată) ajunși directori și de mai marii din inspectorate să ducă la ceea ce este la acest moment educația.
Niciodată un profesor adevărat nu a ajuns director sau inspector, acestea fiind funcții pentru care se bat în mod deosebit, chiulangii, cei cărora nu le place să predea, etc.
Marin
b.
La acest moment ne confruntăm cu o mare șarlatanie postată pe site-ul ISJ Arges.
Acesta a postat un document fără număr și dată de înregistrare, ca să nu mai vorbim de publicare în Monitorul Oficial.
Documentul arată ca fiind întocmit de noul prim- ministru Dăncilă…
Marin
c.
Un document identic , tot fără număr, etc, postat de MEN ar fi întocmit de primul ministru Tudose
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2017/transparenta/proiecte%20de%20acte%20normative/Regulament%2C%20sporuri.pdf
Nu putem trage decât o concluzie, ne confruntăm cu falsificatori și analfabeți funcționali care nu au nici cele mai elementare noțiuni de drept, pe care și un copil de clasa 5 a le deține.
Dacă cu indiviyii aceștia facem educație, în mod sigur ne- ia dracu.
Așteptăm demisii și măsuri urgente, la nivelul I.S.J. Argeș.
ION
Dacă postau porcăria aceea pe site-ul lor secretizat, rămâneau filozofi.
Așa s-au făcut de tot rahatul. Sau ăsta era scopul?
Anonim
Da, dar ISJ.ul și MEN (reprezentat de Liviu Pop fost lider sindical) în colaborare cu Sindicatul Voica (cel cu salariu de peste 10.000 lei/lună de la sindicat) au mai reușit o performanță au tăiat sporul de zonă (care era între 3- 8%) pentru cadrele didactice care se deplasau la școli izolate.
Sporul a rămas valabil doar pentru personalul didactic auxiliar gen contabil, secretar, etc.
Ne-am convins astfel că pe banii cadrelor didactice sindicatul Voica negociază pentru guvernanți/ politicieni și nu pentru cei care- l plătesc.
Nu degeaba majoritatea liderilor de sindicat s- au făcut parlamentari, etc.
Asta da, performanță sindicală.
tudor
Articolul acesta a încins spiritele mai mult ca oricare altul! Sau poate mi se pare mie! Ce să mai zicem… Școala românescă între deziderat și realitate!
Gheorghiță
Redau mai jos extras dintr-un Contract de muncă (actual) al unui contabil angajat la o instituție de învățământ, sporurile pe care acesta le primește,
–spor stabilitate 15%
–spor conducere 22% (pentru ccurajul de a se conduce singuri, că nu au pe nimeni în subordine)
–spor CFP 10% (așa zisul spor că- se verifică singuri)
etc.
Trebuie precizat că niciun pălmaș de rând (cadru didactic) nu deține așa ceva.
Sporurile primite de contabilii din educație conform celor de mai sus depășesc 47% din salariu de bază.
În timp ce contabilii se umflă pe spinarea proștilor, domnul General (un alt umflat cu mâna în bani) critică salariile (de mizerie) ale cadrelor didactice că cică sunt prea mari și nu se mai ajung banii în sistem.
Individul în loc să ia măsuri drastice cu scurgerile masive de bani, șantajează și amenință cadrele didactice că dacă ridică vreunul privirea în sus va suporta consecințele: de la inspecții fără număr, supraveghere non-stop (inclusiv la toaletă) la dat afară din învățământ.
A venit timpul dle General Tudosoiu să faceți demersurile necesare la minister și nu numai, să mai tăiați din bunătățile din care vă înfruptați domniile voastre (inclusiv contabilii) precum p… pe spinarea prostimii.
Trebuie menționat că datorită sporurilor infernale, în unele cazuri ajungând și la 80% întâlnim situații foarte dese în care contabilii pleacă acasă cu sume nete de peste 6000 lei/ lună, de altfel ca și directorii.
Anonim
Nenorociții, începând cu 01.02.2018 au tăiat și sporul de zonă de 3-5% pentru cadrele didactice care făceau naveta în mediu rural.
După această dată mai primesc acest spor de zonă doar secretarele și contabilii.
Salarizarea în sistemul de educație este favorabilă doar aparatului de conducere contabili, secretari, directori, inspectori și angajați din minister, pentru restul (clasa muncitoare care efectiv lucrează) este durere.
ION
Și unde mai pui că, contabilii stau toată ziua cu mâna în bani, încât de multe ori după ei au rămas borcanele goale de atâta lins pe degete.
Gică
Și când te gândești că majoritatea posturilor de contabili în școli au fost inventate după 01.01.2012, și au fost date doar pe relații, șpagă și carnet de partid …
Nimeni nu a reușit doar prin propriile capacități mintale să ocupe un astfel de post.
Cei care mai aveau ceva cunoștiințe în ale contabilității fiind oameni cinstiți (nefiind acord cu șpăgile) au fost nevoiți să plece cu coada între picioare.
Fără pile , relații și șpagă ești un nimeni pentru sistemul de educație.
Majoritatea contabililor sunt absolvenți de facultăți particulare gen Spiru Haret și sunt aerieni în totalitate.(mulți dintre ei nu știu nici măcar să scrie, darămite să mai facă ceva calcule).
S-a ajuns la un asemenea stadiu ca profesorii să pună bani mână de la mână pentru a plăti pe câte unul mai priceput în a le calcula anumite diferențe câștigate prin sentințe judecătorești.
Este umilitor cum profesorii fac chetă din sărăcia lor pentru a plăti munca neefectuată de contabilii analfabeți angajați pe bani grei de sistem.
Cu cât urci pe scară ierarhică în domeniul contabilității, constați cum crește calitatea analfabetismului.
ILIE
Grigore Alexandrescu ne- a spus de mult, dar noi ori nu am priceput, ori nu am vrut să pricepem, ori am uitat.
Oricum istoria se repetă.
Economia care se dorește a fi făcută în sistemul de educație este valabilă doar pentru căței (cadre didactice), pentru Dulăi (contabili, secretare, directori, inspectori și angajați MEN) nu se aplică.
Câinele şi căţelul –
„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi…” – „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Anonim
Câini latră, ursul trece, noi rămânem tot ca proștii.