Intrarea în atelier
* SuperMan(u), strigat de la balconul Julietei
Între pereţii pătaţi de igrasie ai unui atelier de tâmplărie dosit în buricul târgului, doi meşteri de la Teatrul „Al. Davila” cioplesc povestea unei meserii de culise. Sub cortina prafului, Aurel şi Mugurel decupează, din placaje, un domiciliu shakespearian pentru îndrăgostiţii din Verona, nimeni alţii decât Romeo şi Julieta. Noul spectacol este în lucru, premiera urmând să aibă loc în stagiunea teatrală viitoare.
Aurel şi Mugurel
În glumă, cei doi colegi de serviciu îşi spun Miaunel şi Bălănel. Ca un meseriaş ce se respectă, Aurel îşi ţine creionul după ureche fiindcă măsoară de trei ori înainte de a tăia. Mugurel îi dă drumul la „şoricel” şi decupează cu mica unealtă de lucru o fereastră cu o arcadă.
Cei doi meşteri lucrează la decorul shakespearian
Un radiocasetofon de pe vremea bunicii le ţine de urât tâmplarilor despre care am aflat că sunt leat (au aceeaşi vârstă, 49 de ani), au urmat aceeaşi şcoală profesională (fostul liceu nr. 6) şi multă vreme şi-au câştigat pâinea muncind la „Alprom”. Când fabrica din Piteşti a intrat în reorganizare, cei doi bărbaţi au sărit în barca teatrului. Rând pe rând, s-au angajat la atelierul de tâmplărie. În loc de mobilă din lemn masiv, cei doi meşteresc acum, din materiale „de faţadă”, te miri ce decoruri pentru spectacole, după proiectele scenografilor.
Lui Mugurel îi scoţi cu cleştele vorba din gură. Dă din mâini şi particulele de praf se mişcă haotic la fiecare mişcare. În schimb, Aurel este guraliv, are o faţă expresivă şi o sinceritate debordantă. Iute ca un spiriduş înhaţă o foaie de placaj şi o fixează aşa cum ştie el mai bine pe bancul de lucru. Când pune în funcţiune unealta electrică nu te auzi om cu om. Sau om cu paiaţă – fiindcă o păpuşă din cârpe, agăţată într-un cui, păzeşte intrarea în hală.
Faţada castelului Capuleţilor este treabă serioasă pentru cei doi tâmplari, fiindcă faimosul balcon din cea mai tipică poveste de dragoste a Renaşterii e musai să fie trainic, altminteri actriţa care o interpretează pe Julieta s-ar prăbuşi în gol înainte de a rosti celebra replică: „Romeo, ah! De ce eşti tu Romeo?/ Te leapădă de nume şi de tată./ De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar/ Şi-am să mă rup de-ai mei, de Capuleţi…”
Aurel
Lanţul slăbiciunilor
Condiţiile de lucru ale tâmplarilor „tocmiţi” de Romeo şi Julieta nu fac cinste niciunei instituţii publice sau private. În hala improvizată utilajele datează de prin anul ’65. Pereţii pătaţi de igrasie sunt tapetaţi cu pânze de păianjen. Lumina este chioară. Godinul la care oamenii se încălzesc pe timp de iarnă este o piesă de muzeu. Praful este omniprezent.
Atelierul în care sunt realizate decorurile pentru spectacolele de teatru funcţionează într-o aripă (moartă) a grădinii de vară, un aşezământ în ruină pe care autorităţile judeţene n-au fost în stare să-l repună nici până acum în circuitul public.
Mugurel
Ruşinea de atelier este a teatrului, coşmarul numit Grădina de vară este a Centrului Cultural Judeţean, iar ambele instituţii sunt subordonate Consiliului Judeţean Argeş. În lanţul slăbiciunilor toate drumurile duc la un singur for. Consiliul Judeţean, cică, ar vrea să reabiliteze Grădina de vară până la jumătatea lui august, suma pusă deoparte pentru reparaţii curente şi modernizări fiind de 540.000 lei. Dar ce te faci că un pai n-a mai fost mişcat de câteva săptămâni bune în spaţiul respectiv. După cum arată la ora actuală amfiteatrul în aer liber şi anexele (incluzând şi prăpăditul de atelier), termenul de execuţie al lucrărilor ar putea fi respectat doar dacă intră în scenă… superMan(u).
Mirela NEAGOE
