Plecat-am cu o mie de gânduri de la Piteşti către Sibiu ca să văd Târgul de Crăciun şi cum mai e viaţa pe acolo. Pe drum, multe s-au risipit şi am rămas doar cu vreo două-trei. Despre cât de frumos e la Sibiu am scris, nu e cazul să revin. O să apăs însă pe un subiect care merită tocat până în pânzele albe: infrastructura. Am văzut, transportatorii care efectuează curse în ţară (mai cu seamă către centru), pe ruta Bucureşti – Piteşti – Vâlcea (pe la Dealul Negru) şi apoi, după caz, Braşov, Sibiu ş.a.m.d întâmpină mari dificultăţi. Dar cui îi pasă de faptul că nu avem o autostradă legată în Anul Centenarului?

În Anul Centenarului, sub Podul Minciunilor

Turiştii, persoanele care fac naveta şi transportatorii împart o singură bandă de circulaţie aşa cum ştiu ei: cu nervi, claxoane, flash-uri, depăşiri riscante de unde rezultă accidente cu urmări dintre cele mai grave. Aţi văzut, judeţul Argeş e din ce în ce mai interesant pentru presa centrală, din păcate nu pentru ceea ce e de apreciat, ci pentru ceea ce e de condamnat.

Dar faptele condamnabile nu ţin neapărat de judeţul nostru, fiindcă, am văzut, degeaba realizezi un proiect dacă nu ai deschidere şi rămâne un punct izolat pe hartă: gară, platformă industrială, staţiune turistică, ce vreţi voi.

De pildă, trenul pleacă vioi din Gara de Nord şi ajunge leşinat la Piteşti, unde autorităţile naţionale, adică Ministerul Transportului, a renunţat de mulţi ani la legătura cu centrul ţării. Calea ferată Piteşti – Vâlcele – Rm. Vâlcea – Sibiu a fost un proiect prea luminat pentru întunericul zilelor noastre. Da, poate părea sumbru, însă cred că ne-am rătăcit într-o beznă a minţii cum nu s-a mai întâmplat din Evul Mediu încoace. Spuna asta fiindcă mi se pare inadmisibil să nu ai o linie electrificată de la Bucureşti către Piteşti, nu mai zic de o legătură directă cu Braşovul, Sibiul, Clujul mai ales – oraşe unde mediul de afaceri a crescut mult, chiar dacă nouă ne place să le numim zone turistice. Desigur, sunt, însă pe lângă turism am văzut cum se poate dezvolta şi industria, şi alte arii care aduc un plus la economie. Noi ce facem, stăm şi aşteptăm calculele celor din grupul Dacia-Renault care indică foarte clar câţi bani pierd fiindcă nu avem Autostradă? Spunea Caracatzanis într-un interviu acordat ziarului nostru, „Cu Autostrada, am câştiga undeva la 30 Euro pentru fiecare vehicul care iese pe poarta uzinei„.

Ar fi fost interesant şi un calcul în situaţia în care aveam o infrastructură feroviară bine pusă la punct. Dar asta este deja de domeniul fantasticului, vorba aceea: mortul de la groapă nu se mai întoarce.

Aşadar, unde ne încadrăm? Că nici industrie nu prea mai avem, iar turism nu reuşim să facem cu un Transfăgărăşan închis opt luni pe an.

Aud de proiecte „Smart City” pentru Piteşti, de conectare şi interconectare folosind tehnologii de vârf, de tot felul de minuni care, da, e bine să le avem, însă chiar nu putem trăi doar din comunicare pe calea undelor. Avem nevoie de ceva palpabil care, în momentul de faţă, lipseşte cu desăvârşire.

Distribuie pe Facebook