Anual, între lunile septembrie și decembrie, la cabinetele medicilor de familie și de alte specialități, numărul de consultații zilnice scade mult față de restul anului. De ce?
Este exact perioada când românii din rural, dar și orășenii ce au case de vacanță prin tot județul, cu o bucurie contagioasă culeg recolta de toamnă: roșii, vinete, castraveți, gogonele, gogoșari, mere, pere, prune, varză și struguri. Iar satisfacția cea mai mare este când, așa cum au pomenit din strămoși, își umplu cămările cu zacuscă, bulion, murături, varză la murat, țuică și vin.
Într-o asemenea zi, am avut mai mult timp să stau la taifas cu un țăran get-beget, un septuagenar șugubăț și cam nevorbit!
„Dom’ doctor, io sunt un om simplu care nu știe să vorbească pe limba medicală. Mor de atâta scărpinătură, pe la vintre și pe boașe, până la gaura fundului. M-am dat cu aloi și cu o cremă veterinară. Ce am lucrat în tinerețe? Păi, am muncit la câmp, da’ m-am școlit șase luni și am ieșit morar calificat, cu media 8,5.
De multe ori se dădea la difuzor cântecul lăutăresc „De la moară, pân’ la gară”. De bucurie că am reușit m-am apucat de fumat și de băut.
Apoi, 34 de ani am lucrat la moara aia mare din Târgu din Vale. Era construită înainte de război și puține orașe au mai avut așa ceva. Veneau sute și mii de tone de grâu în vagoane și intrau în silozuri foarte mari. Grâul era întâi spălat, după care elevatoarele îl băga undeva unde erau calorifere ce aveau peste 1.000 de grade, ca să-l usuce.
După șapte-opt ore, intra să fie măcinat de niște valțuri nemțești din oțel special. Alea mergeau zi și noapte, de Paște și de Crăciun, 24 de ore din 24. Se lucra la greu pe trei ture și scoteau făină albă, extra, de protocol și neagră. Meserie, nu glumă!
Cam trăgeai pe nas și pe gură un praf alb și îți venea mereu să scuipi. Trebuia să ne dea câte o pungă de lapte dulce, da’ io nu prea apucam că nu eram membru de partid. Ăștia aveau întâietate.
După revoluția din ’89, au dărâmat-o la ras. Nu știu dacă valțurile alea au ajuns la fier vechi sau pe la șmecherii care s-au privatizat. De ce mi-au rămas în gură doar doi dinți? Pentru că erau stricați și, ca să nu mă doară, am băgat în ei tămâie, până au căzut, rămânând doar gingiile goale”.
