# O incursiune în istoria votului, la emisiunea „Subiect de presă”
Astăzi, într-o zi importantă în România şi într-o perioadă importantă pentru Europa – alegerile europarlamentare – cei doi realizatori ai emisiunii „Subiect de presă” de la „Antena 3” Piteşti – Cristina Munteanu şi Mihai Golescu – au făcut, pe micul ecran, o incursiune în istoria votului, privindu-l ca drept cetăţenesc, dar şi ca o perspectivă a datoriei.
La masa dezbaterii din platoul de televiziune s-au aflat Octavian Mihail Sachelarie, doctor în sociologie, şi Constantin Augustus Bărbulescu, doctor în istorie. Câteva răspunsuri ale invitaţilor ediţiei, la întrebări legate de subiectul zilei, citiţi în ceea ce urmează.
Votul – datorie sau obligaţie?
Octavian Mihail Sachelarie: „Personal poate să fie şi o datorie, şi o obligaţie. Votul este un drept liber care este înscris şi în legea fundamentală pentru care cred că au murit mulţi oameni. Pe partea cealaltă – datorie, obligaţie – asta este vârful icebergului pentru că, până la urmă, contează în ce condiţii votăm. Votăm conştient, votăm raţional, suntem în cunoştinţă de cauză? Pentru că lucrul ăsta înseamnă o valorificatre a votului. Eu cred că asta este, până la urmă, esenţa chestiunii. Pentru că putem să mergem la vot şi obligaţi din multe puncte de vedere. Putem merge la vot şi votăm emoţional pentru că, la un moment dat, ne place figura unuia sau altuia, fără să ne intereseze, de fapt, proiecte, fără să ne dăm seama că, până la urmă, cei care vor veni la putere trebuie să-şi asume un program cu care noi am fost de acord, în cunoştinţă de cauză.”
Constantin Augustus Bărbulescu: „Dacă aş face recurs la istoria democraţiei şi dacă mă duc la originile ei antice, în Atena, aş putea spune că astăzi avem oricum o imagine cred că destul de distorsionată faţă de ce înseamnă democraţie şi vot. Sunt de acord că, azi, votăm mai mult emoţional pentru că, pe de o parte, suntem într-o zonă a Europei şi avem o istorie cu anumite conotaţii; suntem mai aproape de Orient şi lucrurile ăsta ne influenţează firea umană şi modul de a privi lucrurile. Iar în al doilea rând cred că nu avem – în comparaţie cu ce înseamnă cultura occidentală – educaţia votului, nu avem educaţia democraţiei şi simţul democraţiei. Eu aş zice că votul este o datorie în momentul în care învăţăm ce înseamnă votul şi ce înseamnă democraţia. Este o obligaţie care decurge din această datorie.”
Ce însemna votul în Atena?
Constantin Augustus Bărbulescu: Grecii au marele merit de a fi experimentat aproape toate formele politice pe care noi le folosim astăzi, oligarhie, tiranie, republică, monarhie şi democraţie. Democraţia inventată de greci presupunea nu acea simplă traducere pe care o folosim noi astăzi „puterea poporului”, ci presupunea puterea celor care deţin ceva, celor care sunt proprietari. Nu vota cel care nu deţinea ceva. Puteai să deţii doi boi, o vacă, o bucată de teren – aveai dreptul la vot. Important era să ai simţul proprietăţii. Cu alte cuvine erai responsabil pentru ceva. Şi atunci esenţa votului în democraţia ateniană era cu totul şi cu totul alta. În plus şi în Atena avem informaţii arheologice, palpabile că votul nu era întotdeauna liber, ci de foarte multe ori era falsificat. Deci exerciţiul exista în toate formele, nu le-am inventat noi peste noapte. Noi l-am preluat într-un fel în care astăzi oricum nu mai are înţelesul acela. Din perspectiva mea, faptul că toţi cetăţenii României votează – dacă facem acest recurs la istorie – nu este tocmai în regulă, pentru că mulţi nu sunt cetăţeni ai României, în adevăratul sens al cuvântului. A fi cetăţean în Atena, adică „politai”, înseamnă a fi responsabil. Cei care votau erau ştiutori de carte – un lucru extrem de important. Iar una dintre marile reforme ale democraţiei ateniene a fost introducerea remuneraţiei pentru funcţiile publice; din acel moment s-a profesionalizat. Cu alte cuvinte erai plătit pentru acea funcţie, în felul ăsta scăpai de ideea de a băga mâna în visterie. Până la Carol I nu putem vorbi de alegeri în România. Primele alegeri din timpul lui Carol – sau introducerea sistemului cenzitar în România, cu cele patru colegii – a fost, la nivelul perioadei respective, o reformă extrem de importantă pentru ceea ce avea să devină statul român. E vorba de colegii în care erau înscrişi cei care aveau un venit funciar. Exista acel colegiu 4 în care dacă îţi plăteai impozitul puteai să votezi.”
Ce înseamnă democraţia astăzi, cum este ea percepută?
Octavian Mihail Sachelarie: „Democraţia este un sistem perfectibil. Cu toate că trebuie să recunoaştem că democraţia este într-o criză generală pentru că este raportul între tirania majorităţii şi diverse grupuri de interese. Chestiunea de proprietate dă o anumită credibilitate votului. Omul ăla înseamnă ceva, a realizat ceva dar dincolo de chestiunea asta intervin din punctul meu e vcedere alte elemente foarte importante. Pentru că, până la urmă, trebuie să discutăm de o anumită organizare politică de un anumit sistem politic, care există în România şi numai în România. Atunci înseamnă un joc de putere; până la urmă, asta înseamnă politica. Este foarte important cine face jocurile, este importantă maşina de vot. Este vorba despre credibilitatea unor candidaţi, de valoarea lor intrinsecă. Este de bonton ca oamenii care candidează să aibă o imagine nemaipomenită în comunitate şi să fi realizat ceva, să fi administrat ceva, să fi avut anumite răspunderi. Votul este arma cu care putem îndrepta cele greşite; din patru în patru ani avem această soluţie. În România nu avem o societate alfabetizată, din punct de vedere politic. Din păcate de-a lungul anilor nu s-a întâmplat nimic coerent în politica românească. Aş vrea să văd nişte politici pur şi simplu, nişte proiecte benefice. În România, societatea civilă a fost evident, evident, confiscată de câteva grupuri… Intelectualitatea românească, în ziua de astăzi, s-a retras. Este momentul să ieşim în agora şi, până la urmă, să ne realizăm menirea, ca intelectuali – fără patimă, fără chestiuni conflictuale, cu eleganţă, pentru că, până la urmă, interesul naţional primează. Trebuie să avem grijă de cei care vin după noi.”
Eşti sau nu eşti în Europa?
Constantin Augustus Bărbulescu: „Din spaţiul universitar şi din fereastra tinerilor, Europa este privită ca o zonă care le poate asigura un viitorul. Se vede faptul că avem o creştere la europarlamentare. Începe să fie o creştere. Proiectul european, până în clipa asta, pare să funcţioneze, cu micile lui scăpări şi interese. Dintotdeauna, până astăzi, statele au interese, prin prisma relaţiilor internaţionale. Iar proiectul european s-a clădit în jurul a două ţări care au generat atâtea conflicte în Europa: Franţa şi Germania. Şi, cumva, zestrea europeană se clădeşte în jurul acestor interese, ale acestor două state – ne place sau nu ne place.”
Octavian Mihail Sachelarie: „România nu poate fi în afara Europei; alt proiect nu poate să aibă. Trebuie să ne gândim că proiectul ăsta – o Uniune Europeană puternică ce asigură pacea şi o întreţine – este un lucru extraordinar. Şi trebuie să conştienzăm faptul că toţi cei după planeta asta începem să avem probleme general valabile. Un sondaj recent arăta că, printre grijile românilor, au început să apară şi probleme de astea generale: schimbări climatice, chestiuni de securitatre, migraţie în Europa. Iată că, încet-încet, devenim conştienţi de nişte probleme pentru că, până la urmă, trăim toţi într-un areal european care ne interesează pe toţi. Aşadar, devenim conştienţi de nişte probleme. Rămâne să fim conştienţi şi de valoarea votului – singurul care poate rezolva aceste probleme.”
