Recent m-a căutat pentru o problemă de sănătate un intelectual rasat. Acesta mi-a spus că lecturează cu interes şi preţuire rubrica pe care o semnez de peste două decenii în acest colţ de pagină, adăugând: „Sunteţi inepuizabil!” I-am răspuns că nu-i chiar aşa. Ani de zile tabletele mele au apărut bisăptămânal. Acum nu se mai poate decât în zilele de marţi. Pentru că poveştile de viaţă sută la sută autentice s-au cam epuizat. Românii au devenit din zi în zi mai amorfi, fără spirit şi neinteresanţi.
# Asistenta cu care lucrez l-a rugat pe un octogenar, fost muncitor calificat, să ne spună ce număr are PIN-ul de la cardul de sănătate. Spre a nu-l uita uşor, cam toată lumea şi-a ales anul naşterii. Acest bolnav a spus că el are 2222. De ce? „Pentru că atât am avut eu note pe vremea şcolii!…”
# I-am spus unui ţăran în vârstă de 75 de ani pe care-l mânca pielea să se dezbrace complet spre a-l consulta. S-a întors cu spatele la mine, a început să se dezechipeze de flanele, cămăşi, pulovere şi o geacă groasă, timp în care a fluierat în surdină ca pentru sine. L-am întrebat ce-i cu şuieratul ăsta precum al unui şarpe. „Sunt foarte stresat şi, dacă n-aş face aşa, m-ar duce muierea la balamuc!”
# 66 de ani, ţărancă isteaţă foc, absolventă a şapte clase primare. „Să trăiască urmaşu’ lu’ Mihai Viteazu! Mie istoria mi-a fost dragă şi ţin minte că pe tac-su l-a chemat Pătraşcu cel Bun… Am mâncărime de piele pe sistem nervos. Păi, sunt soacra cu patru nurori: două ale dracu’, două de pus pe rană. Alea rele îi călăreşte cum vrea ele pe băieţii mei, cam domoli din fire. După aia descalecă, dar se dă tot ele obosite.”
# Fiind în preajma unui examen de promovare, o doamnă în vârstă de 35 de ani a luat drumul Prislopului ca să se închine la mormântul lui Arsenie Boca. Ca să nu dea numai peste ea norocul, a însoţit-o şi fiica în vârstă de opt ani care avea palmele pline de negi. Eşecul a fost al amândurora.
Dr. Viorel PĂTRAŞCU
