De ce să mă duc la vot pe 26 mai? Ce rost are? Ce avantaje am eu, un român, dacă votez o listă sau alta de partid la europarlamentare? Cu ce mă aleg eu, un argeşean, dacă sunt desemnaţi la vot, să zicem, Maria Grapini, Gabriela Zoană, Dacian Cioloş, Monica Macovei sau Natalia Intotero? „Vaaaai, dar nu ştii cât muncesc oamenii ăştia, de dimineaţă până seara şi uneori nici nu mănâncă” – îmi vor răspunde unii. E posibil, nu-i contrazic, ni se întâmplă şi nouă… Dar ăsta nu-i un argument pentru a merge la vot…

Un coleg de redacţie a fost recent în Serbia. De-a lungul Dunării, între Kladovo şi Golubac, el a trecut prin vreo 20 de tuneluri prin munte, pe şosele perfecte, cu regim de autostradă, cu locuri de parcare din kilometru în kilometru. Ţara vecină nu face parte din Uniunea Europeană, dar sârbii obişnuiţi – nu politicienii! – nu se plâng deloc din această cauză.

La noi e taman pe dos. Suntem în UE „cu drepturi depline”, dar n-avem încă dreptul la o autostradă spre Sibiu şi nici măcar dreptul la drumuri naţionale reparate cum trebuie (apropo, reparaţiile pe DN 73 vor fi gata în mileniul trei?). Iar Transfăgărăşanul şi Transalpina nici n-au visat la versanţi securizaţi aşa cum sunt în Serbia pe traseul respectiv. Nu primim bani de la UE pentru astfel de investiţii? Ba, uneori, da! Şi-atunci ce ne lipseşte? Ne lipsesc sârbii! Oameni ca ei, bărbaţi, femei, cu coloană vertebrală, cu decizie politică! Cu gândul la treabă şi mai puţin la şpagă.

Spre deosebire de ei, noi suntem în UE „cu drepturi depline”, dar n-avem dreptul la o pârtie de schi în Argeş. Şi cică nici nu trebuie să ştim noi, „europenii”, de ce s-a ales praful de proiectul de la Moliviş, cine plăteşte pentru paguba de pe Muntele Ghiţu, ce s-a ales de instalaţia austriacă de transport de cablu cumpărată pe bani grei…

Aşteptările noastre nu se referă, însă, doar la infrastructură. Ele vizează şi problemele din sistemul de sănătate (ne pleacă medicii!), din învăţământ ş.a.m.d. Ele se referă, în definitiv, la nivelul de trai. Or, din câte se vede, acest nivel e din ce în ce mai ridicat la bugetari şi – culmea! – din ce în ce mai scăzut la unii întreprinzătorii mici şi mijlocii, adică la motoarele economiei, dacă putem spune asta. Şi-atunci revin şi întreb: de ce să mă duc la vot pe 26 mai? De ce să le votez, de exemplu, pe Grapini sau pe Zoană sau pe altcineva să ne reprezinte în Parlamentul European dacă noi în Argeş nu ne-am căpătat dreptul de a o duce mai bine decât vecinii sârbi care nu sunt în UE?

Ni se induce ideea că doar aşa avem un cuvânt de spus în tot ce înseamnă procesul decizional la nivelul UE, în legislativul european fiind adoptate directive importante, cu impact pe tot continentul. Bla, bla… „O frază de dânşii inventată” – ar zice Poetul. Ce cuvânt de spus avem noi la Înalta Poartă? Şi ce oameni avem noi pregătiţi pentru asta? Nu prea mulţi!

Deci, ce rost are votul din 26 mai? Nu ştiu prea bine. Cred însă, totuşi, că absenţa de la vot înseamnă tot un vot. E ca o predare conştientă a puterii către cei care, poate, au interese şi aşteptări opuse mie. Or, aşa ceva nu trebuie să se întâmple.

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio