O adolescentă din Piteşti, acum elevă în anul trei de liceu, a trăit, oarecum, povestea Cenuşăresei. Când era de-o şchioapă, părinţii fetei s-au despărţit; cei care i-au dat viaţă s-au recăsătorit. Andreea, eroina poveştii, n-a avut trai bun nici cu mama vitregă şi nici cu tatăl de-al doilea (bărbatul a încercat să o violeze!). Fata a locuit pe rând cu ambele familii refăcute după divorţ, dar n-a avut trai bun cu niciuna.
Niciodată „acasă”
Andreea a fugit de acasă la vârsta când alte fete se joacă cu păpuşile; s-a suit într-un tren într-o iarnă, a coborât într-o gară neştiută şi a rătăcit singură, fără nicio ţintă, pe străzi necunoscute. Zeci de ore, zi şi noapte, a hoinărit puştoaica noastră printr-un oraş străin. Îngerul păzitor a ferit-o de pericole. N-a păţit nimic în această aventură. I s-a luat urma şi a fost obligată de oamenii legii să se întoarcă acasă.
Andreea nu s-a simţit nicăieri „acasă”. N-a avut tihnă nici în noua familie a mamei care a adus-o pe lume, nici în proaspăta căsnicie a tatălui de sânge. Simţindu-se ca o Cenuşăreasă, fata a sărit dintr-un cămin într-altul. Divorţul părinţilor a marcat-o profund, pecetluindu-i copilăria cu o depresie pe care cu greu a învins-o.
Clienta „Urgenţei”
Andreea era în clasele primare când părinţii au divorţat; a suferit enorm după destrămarea familiei. Rănile nu i s-au vindecat. Andreea şi-a ciopârţit copilăria prin mai multe gesturi suicidale, devenind de tot atâtea ori „clientă” a Urgenţei de la Pediatrie. Motivul? Divorţul părinţilor. Nici mama ei adevărată, nici tatăl ei adevărat n-au înţeles că pentru fata lor frumoasă, deşteaptă şi cu multiple calităţi artistice despărţirea a fost percepută ca o catastrofă.
Din cauza depresiei în care a intrat, Andreea era gata să-şi rateze viitorul, fiindcă a vrut să abandoneze şcoala. Admisă în prima fază la un colegiu de prestigiu din Piteşti, datorită rezultatelor bune la învăţătură, fata a ajuns, din cauza dramei pe care o trăia, să nu-i mai placă nimic, să nu mai facă nimic, să nu-i mai pese de nimeni. Ura să mai meargă la cursuri, nu mai învăţa, nu mai deschidea o carte. Nu a mai ţinut pasul cu colegii şi a fost nevoită să se transfere la un liceu tehnologic.
Un zâmbet amar
Andreea are acum 17 ani. Fata îşi deapănă chinul cu un zâmbet amar. În noua familie a tatălui său s-a simţit ca o Cenuşăreasă, mama vitregă făcându-i zile fripte. În noua familie a mamei s-a simţit în pericol, tatăl vitreg făcându-i avansuri. De ceva vreme a schimbat domiciliul şi regulile casei, aflându-se la un centru de plasament.
Acum, Andreei nu-i mai dau târcoale gândurile negre. Nu mai este tentată să-şi încheie socotelile cu viaţa. A depăşit acest moment şi cu ajutor psihologic, şi cu propria-i voinţă. Încheieturile mâinilor îi sunt brăzdate de tăieturile lamei… Rănile din inimă nu i se văd, dar se simt.
Mirela NEAGOE
