„Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci” – spunea Jorge Luis Borges, marele scriitor argentinian, care a condus o astfel de instituţie, deşi în ultimii ani îşi pierduse vederea. Uneori, şi eu îmi imaginez la fel. Din acest motiv mă şi duc la „Dinicu Golescu”, să mai văd câteva cărţi, să mai prind putere.
Ieri, pe holul mare, la intrare, m-am întâlnit cu Borges şi cu peruanul Llosa. Dar şi cu Octavian Mihail Sachelarie, directorul Paradisului, cel care a avut ideea de a pune operele acestor titani sud-americani într-o expoziţie, tocmai când, aici, la Bibliotecă, se desfăşoară Salonul Cărţii Argeşene. Mi-a plăcut asta şi i-am spus-o, deşi venisem cu alt gând. Voiam să-l întreb pe sociologul Sachelarie ce se va alege de noi în condiţiile în care mulţi oameni nu mai citesc cărţi, nu mai gândesc cu mintea lor, nu mai au respect pentru cultură, îşi bat joc de limba cu care s-au născut, de gramatica ei. Un bun prieten, învăţătorul Dan Ungureanu, îmi tot spune că astfel de oameni, „o să vezi, ne vor pune la pământ dacă ne lăsăm pe mâna lor”, iar eu îi dau mereu dreptate.
Domnul Sachelarie nu s-a repezit să-mi răspundă. M-a luminat însă cu o poveste – aţi ghicit! – despre carte, care înseamnă, înainte de toate, putere şi identitate naţională. „Dacă vei studia, vei vedea că întreaga istorie a omenirii a fost o… ardere de carte” – mi-a spus dumnealui. Da, cărţilor li s-a dat foc tocmai pentru că ele reprezentau putere şi identitate culturală! Iar apoi, directorul Bibliotecii mi-a vorbit despre îngrijorarea academicianului nostru Gheorghe Păun vizavi de evoluţia rapidă a inteligenţei artificiale în raport cu mintea omenească. Cel mai mare jucător de GO (joc complex, de strategie) – un chinez în vârstă de 90 de ani – a fost bătut măr de calculator. De fapt, de o reţea de calculatoare care… au ştiut să se interconecteze special cu acest scop! Marele campion modial rus Gari Kasparov a învins la şah calculatorul, dar acesta şi-a luat revanşa în a doua partidă. „Am avut senzaţia că gândeşte” – a mărturisit după joc marele şahist.
Tehnologia a ajuns azi atât de avansată, încât NASA a creat un fel de plasă care colectează asteroizi, fiindcă aceştia conţin zăcăminte de aur, argint şi alte bogăţii pe care Pământul începe să nu le mai aibă. Science fiction? Nu! E pură realitate. Despre asta vorbim la nivel global. Iar noi, în România, ne învârtim în jurul unor hârtii şi nu suntem în stare – de 10-20 de ani! – să facem o autostradă spre Sibiu. Şi, mai grav, nu citim măcar o carte pe an. De-aia nu avem putere!
Am plecat din Paradis cu o carte – „Templul viselor” – pe care mi-a dăruit-o autorul, domnul Sachelarie. Pe drum, am deschis-o chiar la un citat al lui Ray Bradbury. Citatul se referă la cărţi: „Ele sunt precum cărămizile din care eşti clădit, ele sunt ADN-ul tău”.
5 Comentarii
Elena Delia
Stiu ca-i voi calca pe multi pe calcaie, dar eu sunt de parere ca progresul este, de fapt, un bun conductor spre distrugerea rasei umane. Cuvantul insusi (progres) ce exprima , de fapt? A sti din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, indiferent de mijloacele folosite. Ati punctat foarte bine pe faptul ca identitatea , de grup si individuala, se pierde prin minimalizarea actului de cultura. Care cultura este sustinuta, in primul rand, prin carti si, evident, prin harti (de tot felul), daca-mi permiteti sa ma joc putin cu aceste cuvinte. Astfel, dispar reperele istorice, geografice, psiho-sociale. E suficient. Ma uit cu tristete ca, pe langa unele efecte negative inerente ale civilizatiei, am avut, in ultimii 70 de ani (aproximativ) parte de niste regimuri politice care nu numai ca nu au incurajat cultura autentica, ba din contra, i-au pus la zid, la propriu, pe mesagerii acesteia. Atunci de unde sa mai gasim o…cultura a…culturii? Adica o stare de normalitate indusa prin cultura ? De unde? Imi vin in minte cuvintele bietului Blaga, adresate lui I. D. Sarbu (discipol si prieten): „Toti acesti incepatori, cand se vor coace, vor simti nevoia sa se laude ca mi-au fost contemporani.” (referindu-se la diferiti studenti si anumite cunostinte care treceau pe partea cealalta cand il vedeau, dupa ce sistemul comunist incepuse denigrarea lui). La fata oarecum neincrezatoare a lui Sarbu, Blaga a continuat : „Afla de la mine ca orice rah.. , dupa ce se usuca, are dreptul sa-si scrie neaparat memoriile sale de trandafir.” (Cu respect, va rog sa-mi scuzati termenul nu tocmai frumos, dar am redat exact cuvintele aceluia care, din „poet al luminii”, a trecut pe functia de ajutor de bibliotecar…in intunericul nefast.)
Adresez, pe aceasta cale, multumiri domnului sociolog Sachelarie pentru dibacia de a tine aprinsa , in Arges, faclia aceasta a cartii, a cuvantului scris. Cat despre prietenul d-voastra, invatatorul, spuneti-i ca rezistenta aceasta este cea a ultimilor samurai… Va salutam cu drag de departe!
Gabriel Lixandru
Vă mulţumim şi noi pentru acest comentariu.
Anonim
Atatea cauze determinau lipsa de putere că m-au facut să deschid editorilaul mai repede ca altădată.La prima vedere un editorial scurt şi cuprinzator, cu care ne-a învăţat
de altfel domnul Redactor- şef. Dar foarte concentrat şi întrebător , la modul ; Paradisul tau care este?
Socot că raspunsul este în funcţie de locul unde te-a prins întrebarea, adica mai la început de drum ,la jumatatea drumului, sau spre sfârşitul drumului. Cu alte cuvinte dacă faci parte dintr-o generaţie mai tânără, drumul tau trebuie sa mearga spre cultura ,să treaca obligatoriu prin şcoli si biblioteci, pentru ca acolo este izvorul sevei tale, acolo este viitorul tau si al urmasilor tai. Argumentul meu pentru îndemn ,are susţinere,pentru că dacă astăzi nu suntem prăbuşiti o datorăm oamenilor de cultură care ne-au ţinut verticali. N-au fost mulţi, dar puternici, comparativ cu astăzi când sunt mult mai puţini. Numarul lor a scăzut din cauza celor care ne-au condus în ultimii 70 de ani, cum spune doamna Delia, după sloganul ” Carte multa nu se cere /Să fii prost să ai putere!” Pericolul de care pomenea invatătorul Dan Ungureanu este prezent, dar de ce ne-am lăsat pe mâna lor?Nu -mi este teama de evolutia rapida a inteligentei artificiale, pentru ca atata timp cât este creata de oameni, nu o poate depăşi pe a celui ce a creat-o. Mult mai periculoasa, si apasatoare asupra noastră, mi se pare mutarea puterii în mainile unora care nu o înţeleg şi care abuzează de ea, si care au alt Paradis. Am putea deveni şi noi un fel de NASA care să aruncăm plasele asupra inteligenţei native ale acestei naţii si să prndem for
ţa creativităţii lor, ca apoi să o transformăm în aur şi argint! ADN-ul ne permite.
Gabriel Lixandru
Vă mulţumim, de asemenea, pentru acest comentariu, foarte… la locul lui.
Puiu
Anonimul: Puiu