Dariana ar fi împlinit astăzi 17 ani. Scrisoarea sfâșietoare.

S-ar fi adunat cu toți, cei care o îndrăgeau și îi erau prieteni, să o sărbătorească. În jurul tortului ar fi cântat laolaltă „Mulți ani trăiască!” Ar fi îmbrățișat-o și ar fi petrecut împreună ceasuri agreabile. Așa se întâmpla mereu de ziua ei. Azi ar fi aniversat 17 ani. Dacă soarta i-ar fi fost alta…

Cât iubea viața! Dariana Radu iubea viața și pentru că era singură la părinți, avea cultul prieteniei. O emoționa o strângere de mână, un zâmbet, o floare, un cuvânt bun. Ca și apusul și răsăritul soarelui pe care le privea de la fereastra camerei ei, copleșită de măreția priveliștii. Acum nu mai vede soarele. Și nici prietenii nu o mai îmbrățișează. Nu-i mai cântă nimeni „La mulți ani!”. Deși este…ziua ei. Ar fi fost. Dacă în ziua de 4 aprilie a acestui an, inima ei nu-și oprea bătăile. Biata ei inimă bolnavă care a cedat în urma unei complicate operații. Șocul a fost total pentru colegii și cadrele didactice ale Colegiului I.C. Brătianu, acolo unde fata se remarcase nu doar prin frumusețea și delicatețea ei dar și prin rezultatele deosebite la învățătură. În relații de statornică prietenie rămăsese și cu elevi ai Școlii N.Bălcescu unde învățase înainte și mai ales cu fosta ei dirigintă, profesoara Mădălina Nițulescu.

Lovitura zdrobitoare Daniel Radu, tatăl fetei, preot fiind, participase la atâtea înmormântări. De câte ori nu va fi citit din cărțile sfinte, la capătâiul morților, despre tânguirea sufletului când se desparte de trup!? De câte ori nu va fi pecetluit mormintele celor pe care i-a dus la cimitir!? Că își va conduce propria copilă pe cel din urmă drum, cine și-ar fi închipuit? Ce durere poate fi mai mare pe lume? Georgiana Radu, mama Darianei a supraviețuit unei operații grele tot pe inimă, cu câteva luni înainte de cea a fetei sale. Însă zdrobitoarea lovitură pe care a primit-o în luna aprilie când și-a luat iubita fiică de la morga unui spital renumit din București, era cât pe ce să o răpună. Doar Dumnezeu trebuie să-i fi dat putere să reziste. Și poate, rugăciunile copilei care trecuse pragul veșniciei și de care se vor fi îndurat îngerii care-i purtau sufletul spre Tronul Împărăției Cerurilor.

De mână în veșnicie În nopțile de priveghi, în biserica Mavrodolu din Pitești, părinții au stat nedezlipiți de sicriul alb în care își dormea somnul de veci copila. Lumina ochilor lor, bucuria vieții și rațiunea existenței lor. Pentru ei s-a prăbușit lumea. Și universul. Și din acel moment, nimeni și nimic nu avea să-i mai bucure. Doar alături de draga lor Dariana cunoscuseră clipe de fericire. În ziua înmormântării, Georgiana și-a ținut în permanență fata de mână. Ca odinioară când o ajuta să facă primii pași. Când întindea mânuțele să primească în dar păpușile, precum atunci când o ducea la grădiniță, apoi în primele zile de școală…Mâini catifelate, mâini albe, mâini îngerești de copilă inocentă care nu a apucat să cunoască viața. De-abia o începuse iar la cei 16 ani pe care îi avea, i se deschidea orizontul. Învăța excelent, avea ambiție și planuri mari, visa să ajungă polițistă, se întrezăreau zorii unei carieră profesioanale frumoase, de excepție, la câtă determinare avea Dariana. La toate acestea se gândea mama ei, cu privirea pierdută în timp ce mângăia mâinile reci ale fetei, împreunate pe piept. Iar cei peste douăzeci de preoți veniți la slujba înmormântării la biserica din Bradu cântau „Cu sfinții odihnește, Hrtistoase, sufletul adormitei roabei Tale…” Biata femeie, cu inima țăndări, nu mai avea lacrimi să își plângă copila. Asculta, privea și nu credea că poate fi adevărat.

O fată-înger Și totuși…era crunta realitate. Sicriul alb a fost zidit în cavoul familiei din cimitirul de la Bradu, moment la care au asistat plângând sute de elevi ai Colegiului I.C. Brătianu. Calendarul și-a risipit filele. A trecut primăvara. Și vara a trecut și ea. Șase luni s-au scurs de atunci. Parastasul la o jumătate de an a avut loc sâmbătă iar astăzi părinții, rudele, prieteni apropiați, vor merge din nou la cavoul Darianei. La fel ca și fosta ei dirigintă din clasele V-VIII. Prof. Mădălina Nițulescu a fost extrem de afectată de plecarea din această lume a fetei. Aveau o relație specială și nici acum, după atâta timp, nu s-a împăcat cu ideea că Dariana nu mai este. Se gândește în permanență la ea și o podidește plânsul îndată ce vede fotografiile fetei sau cele în care sunt împreună în diverse momente imortalizate de-a lungul timpului.

Tristețe fără margini Fosta dirigintă i-a scris o „scrisoare”. Un text scurt dar în care a cuprins durerea pe care o resimte și dorul necurmat: „Dari, astăzi ai sărbătorit cei 17 ani alături de îngeri, într-o lume care, cu certitudine avea nevoie de de sufletul tău pur! Corul îngerilor a răsunat în grădinile Raiului pentru tine…iar tu ai zâmbit cu serenitate în brațele Domnului. Noi ne-am ridicat privirea spre Împărăția Cerurilor, implorând un semn de la tine…Lacrimile noastre au curs fără încetare, iar glasurile înecate de suferință ți-au cântat la unison „Veșnica pomenire”. 6 luni! Tristețe fără de margini! Odihnă veșnică printre îngeri, prințesa mea!” Pentru astăzi profesoara i-a pregătit și un cadou. A comandat un tablou în care este înfățișată o fată-înger în grădina Raiului. Îl va duce la locul de veci al prietenei sale alături de un buchet mare de flori. Așa se va derula ziua de astăzi, 4 octombrie în care Dariana s-ar fi bucurat de atenția și urările celor dragi. Cei care au prețuit-o vor veni la cavou. Vor privi zidul rece dincolo de care se află fata. Vor depăna amintiri din alți ani când o îmbrățișau și îi cântau. Va fi o „aniversare” atipică pentru că n-a îngăduit Dumnezeu ca Dariana să sufle și-n cea de-a șaptesprezecea lumânare…

Distribuie pe Facebook