Un septuagenar slăbănog, ușor cocoșat, îmbrăcat cu haine vechi ce stăteau pe el ca pe un gard și cu o privire tulbure din cauza ochilor care au culoarea roșie a semaforului. Când a intrat în cabinet într-una din zilele trecute, după orele prânzului, era abțiguit și inevitabil logoreic. Deși avea pe piele o erupție cumplită ce îi produce o mâncărime greu de suportat, după ce a văzut că am disponibilitatea de a-l asculta, și-a dat drumul la gură și a început să își povestească viața.
Trăiește într-o comună în care prunii rodesc anual așa de mult încât consătenii săi și rudele de la oraș ar putea să bea zilnic țuică de calitate în loc de apă. Iar pe el, licoarea asta și fatalismul tipic țăranului român îl determină să facă haz de necaz. În anii ’80, având contract cu „Arcom”, a muncit aproape un deceniu prin Libia, Rusia, Germania și Israel. Deși este un băutor înrăit, deține încă o memorie bună și nu se sfiește să spună ce are „în gușă și în căpușă”.
„Domn’e, la vremea aia când ne lăsa nea Nicu să muncim pe afară, ca bărbat aveai trei posibilități: să te procopsești cu ceva dolari, să te desparți de nevastă, că rămânea cu anii singură acasă și se tăvălea cu alții, sau să mori căzând de pe schele. Eu am strâns ceva bani, dar am pățit-o cu femeia. Domn’e, dacă s-ar fi cordit când eram plecat, o credeam. Ce dracu’ să facă, să o găsesc la spitalul de nebuni că nu are parte de hormoni? Dar s-a întâmplat când eram acasă și am luat-o prin surprindere, că m-am întors mai devreme de la un consătean căruia îi reparasem ceva.
Am găsit-o în curu’ gol, iar pe gagiu după ușa din bucătărie fără pantaloni pe el. M-am pus cu omoru’ pe ei și am bătut-o cum bați un câine când îl prinzi cu rața în gură. Țipa ca mușcată de șarpe și atunci, de nervos ce eram, i-am tras trei cleiuri că eram cam stătut… Apoi am expediat-o la mă-sa. Am divorțat și am luat-o pe alta care nu a făcut mulți purici pe la mine. A dracu’, avea pretenția să o trec și pe ea pe avere. Îmi înec amaru’ înțuică. Anul ăsta am o tonă jumate de prune din care scot cam 30 de vedre de țuică. O beau singur, că toți au la fel și nimeni nu cumpără”…
