„Să trăiți bine! Am un fel de rapăn pă piele, da’ nu cred că e de la băutură, că nu mai drojdesc de mult, fincă am pensia mică. La tinerețe, nu prea am tras la măsea, că eram șofer și învârteam volanu’ cam zi-lumină. Și, când să beau și eu pă săturate, s-au schimbat vremurile, a venit sărăcia, iar după aia pandemia, de care spune unii că e o invenție ca să ne omoare pe noi, ăi mai bătrâni. Să-i ia dracu’ pe toți!
Io sunt de pe lângă Siliștea, adică unde s-a născut Marin Preda. Venea pe la țară că îl chema primaru’ ca să se dea fălos cu el. Nu-i vorbă că și lui îi plăcea să mai stea la un șpriț bun. Ne întreba pe toți, ce mai facem, ce mai dregem și cum mai e viața la țară.
Cartea nu mi-a plăcut, eram și chiulangiu, și puturos. Am însă școala vieții, am fost mort după tractoare, mașini și după istorie. Păi, parcă moș Ion Roată cu Unirea s-a omorât cu școala?
Nu cunoașteți pe cineva care să scrie o carte despre mine? Am multe de povestit. Pă cuvânt! Despre colectivizare și CAP-uri, despre Cotu Donului și întoarcerea armelor, despre revoluție și altele.
Io nu știu cum de a crezut Ion Antonescu, atunci când a trimis pe front mai ales plugari puțin instruiți, prost echipați și ajutați mai mult de căruțe, decât de tunuri, că vor reface România Mare. Mulți au fost carne de tun, iar alții care au scăpat au fost duși prizonieri în Siberia.
Vă spun ceva. S-ar putea să fiți rudă cu Mihai Viteazu, că pe tac-su îl chema Pătrașcu. Săracu’! I-au tăiat capu’ cu sabia și nimeni nu a sărit să-l apere.
Știți că pe vremea lu’ Decebal, Dacia se întindea de la Nipru pân’ la Tisa? (Atenție Nipru, nu Nistru!)”.
