După cum v-am informat, zilele trecute un atac cibernetic a afectat instituţii publice şi companii din aproape 100 de ţări ale lumii, inclusiv din România. Incidentul, considerat unul fără precedent, a afectat şi Automobile Dacia din Mioveni. O parte a activităţii de producţie a Uzinelor Dacia a fost perturbată în sistemele sale informatice, mulţi angajaţi fiind trimişi acasă. Drept care, la fenomenele sociale şi economice cunoscute până în prezent se adaugă încă unul: preluarea controlului asupra computerelor de către hackeri. Iar dacă Dacia influenţează în bine calitatea vieţii a zeci de mii de oameni, chiar sute de mii, atât prin locurile de muncă oferite, cât şi prin modelele de autoturisme lansate pe piaţa din România şi din lume, un asemenea atac, implicit, loveşte în viaţa acestor oameni. Mai ales că Dacia e prezentă în toate domeniile vieţii noastre economice şi sociale, dar, mai ales, în finanţele publice, aducând în vistieria ţării venituri cu care nu se poate compara nicio altă întreprindere din ţară. Această maşină ne influenţează viaţa în ceea ce are ea mai important, de la locurile de muncă, pâinea zilnică pentru mii de oameni, confort şi plăcerea de a călători, până la cel mai neînsemnat amănunt cotidian. Mii de argeşeni, dar şi sute de mii de români din ţară depind de bunul mers al acestei unităţi industriale.

Prin urmare, mit şi legendă, forţă şi viteză ţâşnesc din angrenajul cu inginerie modernă construit, care lasă în urmă peisaje şi obstacole într-o succesiune de neînchipuit în trecutul nu prea îndepărtat. Dacia a devenit numai în câţiva ani izvor de bunăstare şi de mândrie naţională pentru toţi românii. Prin modelele sale, Dacia poate provoca o nouă artă, născută din maşinism şi viteză, care se alătură valoric oricărei maşini din lume. Este pentru prima dată când românii pot admira şi ei frumuseţea maşinilor fabricate în România. Aşadar, nu se mai poate vorbi că Dacia este „un coşciug pe patru roţi”, nici de lipsa ei de estetică. Ea a trecut la un model stilizat de necesităţile pieţei, dar şi la vraja vitezei, căpătând ceva din eleganţa unui cal de curse. De altfel, o astfel de maşină se situează la graniţa dintre artificial şi natural. Nu se mai poate vorbi nici de lipsa de fiabilitate a maşinilor fabricate la Mioveni, aşa cum se vorbea de acele modele din trecut şi de care eu sunt încă foarte ataşat. Astăzi, aşadar, putem vorbi de o maşină fabricată în România cu o funcţionalitate modernă, chiar ultramodernă. Ce păcat că politicienii nu se grăbesc cu Autostrada Piteşti – Sibiu, pentru că s-ar putea ca, la construcţia ei, Dacia noastră să fie fabricată prin alte locuri ale lumii. Alături de lipsa acestei autostrăzi, recentul atac cibernetic reprezintă o lovitură care afectează pe toată lumea, nu numai Uzinele Dacia.

Ce putem înţelege din acest atac asupra Daciei? Că absolut toate domeniile vieţii noastre au fost tehnologizate atât de mult încât le-am făcut dependente între ele şi o simplă dereglare a unuia le afectează pe celelalte.

Iar dacă se doreşte ca un asemenea domeniu să fie afectat, acest lucru se poate face foarte uşor. Civilizaţia depinde astăzi de astfel de atacuri. Oameni grăbiţi şi stresaţi, uzine, companii diferite, automobile, tramvaie, metrou, avioane, vapoare, biciclişti şi cărucioare pentru cei mici sunt în siguranţă numai dacă şi tehnologia electronică este în siguranţă. Toate sunt cuprinse de firele invizibile ale acestei tehnologii. Iar cine se află la capătul unui asemenea fir poate controla circulaţia auto urbană, a metroului, zborul avioanelor, mersul trenurilor etc. Acesta este noul turn Babel. În acest turn sfârşesc firele invizibile ale telefoanelor mobile, ale internetului din toate colţurile lumii etc. De fapt, aceste fire, invizibile sau nu, sfârşesc în capul oamenilor, împrăştiindu-le gândurile peste toate latitudinile, ca pânza de păianjen. În mintea acestor oameni stă proiectată civilizaţia. Internetul este un nume care sună ca o tastatură nervoasă, numele unor ochi uriaşi, unor urechi uriaşe, faţă de care lumea se mototoleşte într-un lucru mic şi rotund.

Prin urmare, astăzi colonizarea are un alt chip, unul cibernetic. În acest nou tip de colonizare se încâlcesc atât de multe iţe, se strâng atât de multe legături sufleteşti şi materiale, încât o simplă tastă de calculator poate să aducă noaptea pe întregul mapamond. Reţeaua internetului este principala arteră pe care trece, fără preget, sângele civilizaţiei actuale. Iar dacă această civilizaţie a reuşit în câţiva ani ce nu au reuşit altele în sute, chiar mii de ani, anume să realizeze sinteza dintre simţire şi gândire, credinţă şi ştiinţă, dintre sat şi oraş, ţări şi clase de oameni, nu înseamnă că ceea ce a realizat-o nu o poate şi distruge.

Gheorghe SAVU

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio