O stradă în „Colonie”

La începutul săptămânii am zis să profit de cele câteva raze ale soarelui şi să-mi fac de lucru prin „Colonia ACH”. Oamenii de la marginea Piteştiului sunt extrem de nemulţumiţi că am făcut câteva menţiuni – spun ei jignitoare – într-un articol anterior: sărăcie, condiţii medievale ş.a.m.d. M-am hotărât să clarific situaţia la faţa locului, să împac şi capra şi varza stând de vorbă cu ei. Să fim sinceri, dacă este să judecăm doar după imagini – case improvizate, construcţii şi maşini abandonate, drumuri neasfaltate – nu ai ce altă impresie să-ţi faci. La fel de adevărat este şi faptul că, din discuţiile purtate, mi-am schimbat impresia despre această zonă care, iniţial, mi s-a părut că lasă mult de dorit. După o scurtă plimbare prin „Luncă”, am urmat o potecă mocirloasă care ducea către un gard metalic tăiat cu flexul, fix cât să încapă un om. Deasupra tronează, la mare înălţime, un rezervor de apă. Acesta este reperul pentru intrarea secretă în „Colonie”. Mare atenţie însă, după ce ai trecut graniţa, poţi fi încăierat de câinii lăsaţi liberi pe uliţe!

O mândrie exagerată

La o privire de ansamblu, „Colonia” nu pare că s-a schimbat prea mult faţă de acum 10-20 de ani. De fapt, puţini cunosc cât de mult s-a schimbat, altfel decât din auzite. Dintre cele aproximativ 120 de familii care trăiesc acolo, majoritatea sunt copiii şi nepoţii primilor ocupanţi, adică muncitorii de la Hidroconstrucţia anilor 1950-1960. Ulterior, aceştia au rămas să ocupe barăcile din lemn şi, cu timpul, au dezvoltat pe lângă ele case cu structură din cărămidă sau beton. Generaţiile care au urmat s-au axat mai mult pe asigurarea confortului şi dotărilor la interior: apă caldă, căldură, televiziune prin cablu, internet. Cu toţii au dobândit o mândrie şi un simţ al proprietăţii pe alocuri exagerate. Au o impresie atât de bună despre zona în care locuiesc încât, din câteva vorbe, mai că te conving că într-adevăr aşa şi este: „Avem condiţii mai bune decât multe cartiere de lux din Piteşti”; „Trăim mai bine decât la bloc sau acolo unde stai tu”; „Avem toate condiţiile posibile!” – spun oamenii din „Colonie”. Sunt dispuşi să vorbească despre orice şi chiar să te primească în casă, totul pentru a dovedi că acolo se trăieşte bine, că nu e sărăcie aşa cum am crezut. Şi pe alocuri au dreptate. M-am convins de faptul că sunt oameni muncitori; practic, au făcut cam tot ce a ţinut de ei pentru a avea condiţii decente şi, lucru important, nu au datorii la utilităţi.

Familii realizate

„Uscăturile” care cerşesc sunt arătate cu degetul: „E o familie care trăieşte din ajutoare sociale şi din întins mâna la biserică. Nici măcar nu vin la slujbă, ajung pe la ora 11 doar ca să cerşească. Asemenea oameni sunt însă excepţii, pentru că restul nu sunt aşa” – ne mărturiseşte vânzătoarea de la magazin care ştie probabil cel mai bine „mersul” în „Colonie”. Aici, standardul de realizare înseamnă să ai serviciu, copii, casă şi maşină. Şi majoritatea au aşa ceva. Ba chiar unii au şi raţe, găini şi alte orătănii care ciugulesc în voie aproape de malul Argeşului. Copiii merg la o grădiniţă care nu arată prea bine, iar loc de joacă nu le mai trebuie că e „Lunca” la o aruncătură de băţ. Ar fi bine dacă s-ar asfalta şi drumurile. Trebuie să mărturisesc că îmi imaginez cu greu un plan legat de cum ar putea să arate „Colonia”, asta şi pentru că localnicii se simt, cum spuneam, îndestulaţi. Sunt mulţumiţi de ceea ce au realizat şi, dacă-i întrebi de îmbunătăţiri, nu vei primi niciun răspuns. Prin urmare, de ce să îl comparăm cu cartierele din Piteşti dacă îi şade mai bine ca un sătuc liniştit şi cu… de toate. Până la urmă, e un contrast pe care unii s-ar putea să-l găsească atrăgător. Parcă mi s-a luat de tendinţele de urbanizare excesivă şi de proiectele imobiliare făcute pe la periferiile marilor oraşe. S-ar putea să fie doar părerea mea.

George OLTEANU

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio