Lipsa timpului o evocăm de multe ori, justificat sau nu. Suntem prea ocupaţi pentru a avea grijă de aproapele, pentru a-i asculta amarul inimii, prea stresaţi de problemele personale pentru a-i acorda măcar lui Dumnezeu două ceasuri, duminica, în Casa Lui. Întâiul păstor sufletesc al românilor dreptcredincioşi a vorbit recent pe această temă. Înregistrarea circulă acum pe reţelele sociale, fiind distribuită inclusiv de argeşenii şi muscelenii care s-au cutremurat ascultând cuvintele Părintelui Daniel.
Ţărână şi ţăndări
Iată mesajul scurt, dar atât de cuprinzător şi profund al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române: „Să ai grijă ca atunci când te ocupi de activităţi urgente, să nu le uiţi pe cele esenţiale. Nepăsare pentru mântuirea sufletului sau trăirea doar biologică în lumea aceasta, fără a căuta sensul spiritual şi ultim al vieţii, a trăi doar biologic, de azi pe mâine, fără a te întreba: ce rost are viaţa mea pe pământ? Care este rostul vieţii noastre aici? Nu mai avem timp pentru Dumnezeu. Nu mai avem timp pentru suflet. Nu mai avem timp pentru sensul ultim al vieţii noastre. Urgenţe! Peste tot sunt urgenţe, priorităţi peste urgenţe şi urgenţe peste priorităţi! Şi ne fură timpul rugăciunii. Ni se fură sufletul şi el se face ţărână. Ţărână şi ţăndări! Pentru că este risipit în prea multe lucruri pământeşti şi nu se mai poate aduna pentru cele cereşti. Să ai grijă ca atunci când te ocupi de activităţi urgente, să nu le uiţi pe cele esenţiale!
Biserica propune o luptă duhovnicească de eliberarea de egoism, de gândirea pătimaşă şi de făptuirea pătimaşă. Ne propune eliberarea de lăcomia faţă de lucrurile trecătoare şi înşelătoare. Biserica ne propune o reorientare a vieţii noastre, nu spre cele pământeşti, ci spre cele cereşti. Dacă noi primim propunerea aceasta, ea devine scară interioară către Înviere. Dacă nu o primim, rămânem unde am fost şi cum sau chiar mai rău…”
