„Podul de reviste” este o sintagmă genială, pe care academicianul Nicolae Dabija din Moldova a sugerat-o spre a reprezenta frăţia culturală de peste Prut, dar şi de peste Dunăre! Suntem tentaţi să credem că este vorba despre o parafrazare a binecunoscutului „Pod de flori”, prin care românii de pe cele două maluri ale Prutului s-au regăsit cu ani în urmă. Ei bine, seamănă, dar nu e aşa, chiar dacă are conotaţia potrivită! Nicolae Dabija mărturiseşte că avea în casa părintească un pod plin cu reviste. Subconştientul său i-a străfulgerat această expresie care defineşte atât de bine şi original relaţia dintre revista „Curtea de la Argeş” şi celelalte reviste din comunităţile româneşti de pretutindeni, de dincolo de hotare!Am început cu povestea „Podului de reviste”, pentru că este cu adevărat fabuloasă şi mai ales emblematică pentru demersurile celei mai cuprinzătoare reviste de cultură din România, revista „Curtea de la Argeş”! Este totală, pentru că nu abordează exclusiv creaţie literară, cum se întâmplă cu majoritatea revistelor autointitulate „de cultură”, ci cuprinde de la scrieri filozofice la scrieri istorice, incursiuni în ştiinţe diverse, arte şi mai tot ce ţine efectiv de cultură, nelipsind totuşi paginile de literatură. În această revistă semnează nume dintre cele mai sonore din viaţa academică românească şi de pretutindeni!
Revista „Curtea de la Argeş” pare, din titlu, pentru noi, argeşenii, o revistă locală. Total eronat! Este vorba despre o revistă naţională de mare anvergură, care este editată, aşa cum îi stă bine unei reviste pur româneşti, fix în prima Cetate a neamului, la Curtea de Argeş (nu neglijăm importanţa Cetăţii Câmpulung, de aceeaşi însemnătate istorică!), acolo unde Basarab a descălecat pentru a întemeia o ţară! Curtea de Argeş este Curtea regilor! Foşti voievozi, bravi domnitori sau regi ai României s-au retras prin ţărâna de apoi în pământul cel dintâi românesc, la Curtea de Argeş! Mi se pare cel mai inspirat nume de revistă de cultură românească: CURTEA DE LA ARGEŞ!
Cine este editorul, autorul, truditorul…? Un „Meşter Manole”, care o caută pe Ana şi se scufundă în lacrimile ei, cu sete veşnică de apă a Fântânii de unde strigă neîncetat sufletul de neam, nu ţipând, ci susurând! Un ţăran încăpăţânat să rămână cu picioarele goale înfipte în lutul de la Cicăneşti, preţ al unei identităţi semnalizate pe „cărţile sale de vizită”, oriunde în lume! La orice congres, conferinţă, seminar etc, toate internaţionale, alături de cei mai mari savanţi ai lumii, dacă e prezent şi el, Gheorghe Păun, savantul nostru din Dealul Olarilor, atunci e prezent şi stindardul românesc. Iar spiritul nu ţipă, susură!
La mulţi ani revistei „Curtea de la Argeş”!
Nicolae BADIU
www.badiu-europress.ro
