La acest început de iunie, calendarul evenimentelor i-a purtat pe participanţii la Campionatul Naţional de Raliuri în vestul ţării, la Arad. Unde organizatorul promitea o întrecere ieşită din comun, contând nu doar pentru CNR, ci şi pentru Trofeul European de Raliuri (ERT) şi pentru Trofeul Balcanic de Raliuri. Ambiţioase intenţii, din păcate fără rezonanţă printre sportivii stăini. Nu au răspuns prezent decât două echipaje din Turcia şi unul din Bulgaria! Şi nici acelea cine ştie ce „mari volane”. Aşa încât, grosul participării la ERT l-au asigurat tot românii.
Probele speciale ale întrecerii, prima din acest sezon pe „macadam” (denumire improprie atribuită drumurilor de pământ), sunt tehnice, dar şi cu porţiuni rapide şi înguste prin păduri, după cum le caracterizează Valentin Porcişteanu, învingător aici în 2011. Un adevărat traseu de suflet pentru piteştean.
Încă de la început, cursa avea să se dovedească foarte animată, marcată de câteva evenimente majore, începând cu ieşirea prematură din luptă a campionului en-titre, clujeanul Simone Tempestini, care până acum pare mai repede promis abandonului! Raliul anunţa şi un duel excitant între doi argeşeni, Tincescu şi Porcişteanu, pentru victoria la Clasa 3, ce ar fi permis şi o clasare pe podiumul clasamentului general, „macadamul” fiind suprafaţa favorită a celor doi. Iar în prima zi, chiar aşa a fost. Iniţiativa i-a aparţinut lui Vali, însă cum pe a doua probă ritmul a fost mai putin alert, a pierdut poziţia de lider al clasei în favoarea lui Cristi Tincescu. Dar a venit finalul zilei întâi, super speciala disputată pe un traseu intra-muros din centrul Aradului. Ca răspuns al manifestărilor de simpatie ale spectatorilor, Porcişteanu şi fidelul său navigator, Dan Dobre, captează atenţia tuturor prin prestaţii seducătoare. Un spectacol ce taie respiraţia, încheiat cu victoria absolută a acestora. Rezultat ce îi plasează din nou în fruntea clasei, dar şi pe o flatantă poziţie secundă în ierarhia generală!
În a doua zi, şi ultima a raliului, era aşteptat un contraatac din partea lui Tincescu, pentru recuperarea poziţiei de lider. Din nefericire pentru el, soarta i-a fost potrivnică. După ce se urcă la volan, în Parc ferme, pe Florin îl trec fiori reci. Simte că i se complică viaţa când maşina refuză cu ostentaţie să pornească!! Iar când în sfârşit o face, era deja mult prea târziu, minutele de întârziere la Controlul Orar al probei aducându-i o penalizare ce îi compromite definitiv obiectivul. Deşi îşi vede cursa ruinată, Tincescu face adevărate minuni pe traseul primei speciale, etalând cu o măiestrie senzaţională un temperament şi o ambiţie mai afirmate ca oricând. Dovedeşte anvergură şi potenţial de campion, care-i permit să obţină un rezultat fenomenal, cu care-i devansează categoric pe toţi cei clasaţi înaintea sa! Din păcate, penalizarea atârnă prea greu pentru a avansa în clasament.
Neşansa lui Florin îi determină pe Vali şi Dan să apeleze din nou la „maniera save”, altfel spus la adoptarea unui regim de mers de „croazieră”, care să le permită acumularea de puncte fără asumare de riscuri, fiindcă etapa următoare este peste doar două săptămâni. Cu o maşină afişând o ţinută de drum riguros imperturbabilă, cele două probe de la nord de Mureş, lungi şi extrem de virajate, le oferă o reală plăcere pentru pilotaj. Dar cursa fără riscuri ce şi-o propuseseră e uitată pe finalul întrecerii. La a doua trecere pe „Conop”, cea pe care Tincescu realizase acel rezultat excepţional, Porcişteanu adoptă un ritm fulminant, un veritabil festival de pilotaj. Survolează traseul într-un continuu atac, de parcă ar avea „aripi de înger”. Vrând, probabil, să vadă dacă e mai rapid decât fusese rivalul său. Iar timpul obţinut e unul de senzaţie, de departe cel mai bun! Un nou scrach! Al doilea din acest raliu. Semn clar că revenirea la forma ce l-a consacrat nu e departe.
Această penultimă probă a consemnat şi finalizarea recuperării magistrale a clujeanului Marişca, în duelul magnific pentru victoria în raliu purtat cu braşoveanul Dan Gîrtofan. Înaintea ultimei probe, ce avea şi caracterul de power stage, cei doi se aflau la egalitate! Nu-i despărţea nici măcar o zecime de secundă!
Finalul a fost incandescent. Marişca, aflat în mare vervă, a atacat devastator, devansându-şi adversarul direct cu aproape 20 de secunde!! Pilotând curat şi redutabil de eficace, Porcişteanu a obţinut al doilea timp, securizând astfel continuarea somptuoasei serii de victorii la clasa sa, dar şi locul trei pe podiumul raliului. Că s-a impus şi la grupa Production a ERT nu e nicio surpriză!
Pentru Tincescu, finalul a fost patetic. Lipsa flagrantă de anduranţă a maşinii sale ieşind din nou în evidenţă, prin intermediul unei planetare ce i-a refuzat serviciul. Dar şi aşa, cu un timp extrem de modest pe ultima probă, el s-a clasat pe locul secund al clasei, şi pe primul în ierarhia ERT Junior! O slabă consolare. Pentru toată lumea, rezultatele din acest Trofeu, practic fără străini angrenaţi, fiind bune doar de povestit nepoţilor.
Formaţia piteşteană DTO-Tellur a terminat şi ea pe podium. Pe ultima treaptă, pentru că la maniera la care se alcătuieşte clasamentul acestora, privilegiind echipele cu cinci maşini la finiş, în condiţii normale, la mai bine nu se poate spera. Iar piteştenii nu au avut nici chiar la start atâtea automobile! De reţinut încă o prestaţie meritoasă a cuplului Dolofan-Sandu, locul secund la „Debutanţi”, deşi s-a confruntat cu probleme ce au afectat funcţionarea motorului. Un echipaj în progresie de la o probă la alta. Eroic pe ultimele două speciale, pe care le-a parcurs în doar trei cilindri!!
***
Poate că la Bacău, peste două săptămâni, vom asista în sfârşit la o dispută cap-coadă între Porcişteanu şi Tincescu, fără să fie afectată de imponderabile mecanice sau umane. Dacă nu ar fi fost penalizarea şi problema de transmisie, ar fi arătat altfel clasamentul? Pot crede orice.
Nicolae COSMESCU