De ceva timp, candidați la Primăria Pitești ne privesc de sus. Staffurile lor de companie le-au confecționat niște bannere gigant pe care le-au aninat de blocuri. Politicienii și-au dat jos… masca și nu-i interesează mai mult sănătatea publică, precum îi interesează să acceadă la putere. Deci, statisticile care-i înspăimântă pe „ceilalți”, din cauza Covidului, nu-i prea interesează pe ei. Pe scurt: cu toate măsurile pe care – zic ei – le vor lua, secțiile de votare se vor transforma într-un adevărat incubator pentru Covid-19! Candidații, deci, au devenit mai vocali: promit! Ce să promiți într-o asemenea stare a țării, într-un județ și în orașe unde șomajul a crescut, unde locurile de muncă se evaporă, pentru că micii întreprinzători au fost loviți greu, unde industria, dacă strănută Colibașiul, tușește întregul județ?!?
Și atunci ce auzim? Jocuri de artificii ale gândirii dominate de ideea de a convinge că „el” este primarul… Adică lucruri la care s-au referit și alți candidați de-a lungul timpului: parcări supraterane (supraetajate), parcări subterane, „calul de bătaie” – parcările, sau multe populisme, ca donații din salariul de primar și altele. Mă mir că nimeni – până acum – n-a reluat ideea zburdalnică cu troleul Pitești – Colibași. Să ne înțelegem: este nevoie de parcări, pentru că Piteștiul este sufocat, este nevoie și de un mijloc de transport rapid, eficient, modern, precum troleul, dar niciun candidat n-a prezentat un studiu de fezabilitate, pentru că… nu se pricepe (de cele mai multe ori).
Reiau ideea, pe care am mai susținut-o: singurul candidat care cunoștea „măruntaiele” Piteștiului venea de pe un șantier mare și știa și administrație (pfsese viceprimar) a fost regretatul ing. Jean Mazilu…
Acum, pentru primărie, se consideră că aproape nu-ți trebuie competența dată de studii de specialitate (mai ales la orașe!), ci doar… ordin de la partid. La această oră nu cunoaștem listele consilierilor. Și aici este o problemă: competența versus fidelitatea față de partid! Cred că un slogan – să mă scuze candidatul! – ca „Un oraș pentru oameni, nu pentru mașini” este inacceptabil astăzi când mobilitatea este vitală. De ce nu „Un oraș și pentru oameni, și pentru mașini”!?
Ideea că vei merge pe jos, pe bicicletă, pe trotinetă sau cu autobuzul prinde mai bine într-o metropolă că Viena, de pildă, unde primarul circulă, într-adevăr, cu tramvaiul. Viena, însă, a fost capitala Sfântului Imperiu Roman, apoi a Imperiului Habsburgic, „oraș-istorie” pentru Europa. Da, sigur că da, aproprierea nu este potrivită, dar numai într-un oraș modern, în care ultima problemă de rezolvat ar fi rămas traficul, poți să gândești… modern! A promite azi, în Pitești, a devenit o glumă pentru copii. De ce? Este vorba și dacă te țin „curelele”, nu?
Un Comentariu
Anonim
De când a devenit „CLAR” , vorba lui URBAN (pe-ne-le) că, „dacă INTERESELE superioare de PARTID o cer”(idem, ba chiar – „ibidem”) – „merită studiată VARIANTA” (idem) RISCULUI unei INTERPRETARI la TERAPIA intensivă (c A T I) a Marii BULUCELI… de cuvinte, din limba Tătaro-Arabă, care ascunde SINGURA idee (FIXĂ !) l@/lui ARAFAT cel SUPREM : „CO2 – vidul”(lui) & al TOVARĂŞEI „Vulpița”/.. de la ALEGERI !