Advertisement
Trec pe lângă mine doi bătrâni, ţinându-se de mână. Scunzi, cum sunt, din cauza vârstei, par doi şcolari timizi, care-şi fac curaj să treacă mai uşor pe strada vieţii! Iar vârstnicii şi copiii ajung izbitor de repede la aceeaşi înţelegere a pericolului lumii în care trăiesc. Înţelepciunea lor vine din respect pentru clipa netrăită, având pe trupuri încrustată gloria apusă a tinereţii lor!… Frumuseţea dusă stă acum în inteligenţa cu care-şi cheltuie fiecare bănuţ din cardul vieţii! Ei sunt adevărate pilde vii pentru haosul lăuntric al multora dintre noi…
Gheorghe FRANGULEA
Advertisement