Terenul, împrejmuit cu gard de sârmă ghimpată
Legile fondului funciar continuă să creeze probleme chiar şi în cazul unor contracte de vânzare-cumpărare autentificate la notar, urmate de intabulare şi de înscrierea în cartea funciară. Într-o astfel de situaţie se află Bogdan Vasile Ivan, un tânăr din Drăganu: el nu se poate folosi de terenul cumpărat din cauza unui vecin care a împrejmuit întreaga suprafaţă şi invocă un drept de proprietate. În plus, acesta din urmă a deschis şi acţiune judecătorească, susţinând că doar el este proprietar al întregului teren în litigiu.
Sârmă ghimpată
„În octombrie 2016 – ne-a declarat Mirela Ivan, mama lui Bogdan – am cumpărat 1.598 mp de teren în satul Dumbrăveşti, pe numele fiului meu, de la soţii Cristina şi Alexandru Cocea, cu intenţia ca băiatul să-şi construiască o casă. Tranzacţia a fost încheiată la notar pe baza actelor de proprietate prezentate de vânzători, inclusiv intabulare în cartea funciară. Pe 2.11.2016, OCPI Argeş, prin Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Piteşti, ne-a admis cererea şi a intabulat dreptul de proprietate pentru cei 1.598 mp teren pe numele fiului. Din păcate, o lună mai târziu, ne-am trezit puşi în situaţia de a constata că suntem proprietari doar în acte, nu şi în fapt. Când am solicitat certificat de urbanism, pe 5.12.2016, Primăria Drăganu ne-a informat că nu ne poate elibera documentul, întrucât terenul e în litigiu, pentru că o vecină a depus un certificat de grefă din care rezulta că fiul nostru a fost dat în judecată de respectiva. Mai mult, chiar am avut neplăcuta surpriză să nu putem intra pe teren, fiindcă întreaga suprafaţă era împrejmuită cu gard de sârmă ghimpată. Am sesizat poliţia cu privire la acest aspect, iar şeful Secţiei Rurale Drăganu ne-a răspuns că aspectele sunt de natură civilă şi ni s-a recomandat să ne adresăm instanţei de judecată. În acelaşi timp, ni s-a atras atenţia, pentru a nu fi reclamaţi de tulburare de posesie, să nu intrăm pe terenul abia cumpărat până ce instanţa nu va pronunţa o decizie. Tot în decembrie 2016, am solicitat primăriei să trimită la faţa locului o comisie ca să stabilească locaţia şi vecinătăţile exacte, dar şi să ni se prezinte autorizaţia de construire a gardului. Timpul a trecut, iar situaţia a rămas tot neclară şi noi nu putem intra pe terenul care ne aparţine”.
Actele de proprietate
Ne-am deplasat şi noi la Drăganu şi am constatat că situaţia era exact aşa cum ne-a fost prezentată. Acolo se afla şi vânzătorul, care ne-a declarat că înstrăinarea s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, că femeia care invocă un pretins drept de proprietate are terenul în cu totul altă parte, mai exact peste un fost drum comunal care, între timp, a dispărut şi a fost creat unul nou. În dovedirea afirmaţiilor sale, omul a făcut, cu acte, dovada certă a dreptului de proprietate asupra terenului vândut. În plus, el spunea că împricinata a împrejmuit ilegal o suprafaţă mult mai mare decât cea care i se cuvine şi că nu are autorizaţie de construire. Aceeaşi poziţie au avut-o şi trei martori care, în vârstă fiind, cunosc realitatea – cel puţin aşa susţin.
Nu s-a stabilit configuraţia
În scurt timp au apărut acolo primarul Claudiu Lucian Stan şi inginerul agricol Severică Tomescu, însoţiţi de comisarul Constantin Pascu, şeful secţiei de poliţie rurală, şi de doi martori asistenţi. Deşi convocată telefonic, cea care susţine că terenul îi aparţine nu s-a prezentat pentru a lămuri lucrurile. Tot ce au putut face reprezentanţii administraţiei locale a fost să întocmească un proces-verbal de constatare din care rezultă că „pe terenul în litigiu există o împrejmuire realizată din bulumaci de lemn, cu patru tronsoane de sârmă ghimpată ce delimitează o suprafaţă de teren arabil, respectiv o suprafaţă de păşune, situate în vecinătatea gârlii Bascov (…) Nu s-a putut preciza cu exactitate data când a fost realizată împrejmuirea (…) Părţile prezente au pus la dispoziţie titlurile de proprietate, împreună cu schiţele din caietul de teren pentru punerile în posesie, deţinut de CLFF Drăganu. Pe baza acestor documente nu a putut fi stabilită o configuraţie certă a posesiilor, dată fiind posibilitatea unor erori privind vecinătăţile, respectiv inexistenţa documentelor cadastrale”.
Din păcate, nu am putut verifica şi documentele pretinsei proprietare care, aşa cum am precizat, nu a dat curs citării telefonice. Până la urmă tot instanţa de judecată este cea abilitată să descâlcească iţele acestui caz, dar cumpărătorul, care în faţa legii este de bună credinţă până la dovada unei eventuale ilegalităţi, fluieră a pagubă uitându-se cu jind la bunul achiziţionat, unde nu poate intra din cauza gardului de sârmă ridicat în condiţii cel puţin dubioase.
Val. NICOLAU
